În anul 1989, toate cadrele militare din România beneficiau de prevederile unui ordin vechi de mai bine de 40 de ani, emis de generalul Emil Bodnăraş cu o zi înainte de abdicarea forţată a regelui Mihai I. În condiţiile în care naţiunea se afla în suferinţă, nefiind refăcută după problemele grave din timpul celui de-al doilea război mondial şi după efectele secetei din anul 1946, acordarea unui ajutor material din partea statului atât militarilor Armatei române, cât şi familiilor acestora constituia o idee generoasă şi lăudabilă prin umanismul său.
În Ordinul de zi nr. 50 din 29 decembrie 1947 al ministrului Apărării Naţionale s-a prevăzut ca toţi militarii în termen să treacă, de la data de 1 ianuarie 1948, "de la raţia ipotetică, fictivă de până în prezent de 2.500 de calorii la raţia efectivă de 3.200 de calorii". Totodată, s-a ordonat distribuirea a "două schimburi din micul echipament complet (cămăşi, izmene, ciorapi, batiste etc.), încălţăminte de bună calitate, tot ce este necesar pentru întreţinerea echipamentului (aţă, ace, nasturi etc.), încălţăminte (unsoare, cremă, talpă)". De asemenea, a fost completat echipamentul tuturor ostaşilor aflaţi sub arme, în aşa fel încât aceştia "să aibă un rând de echipament nou sau bun".
În acelaşi timp, generalul Emil Bodnăraş a ordonat completarea cazarmamentului, mărirea raţiei de săpun la 350 de grame pe lună, distribuirea pentru prima dată în Armata română, în mod gratuit, pentru militarii în termen, a unor "articole de regie (tutun, foiţă sau ţigări) şi câte 2 cărţi poştale lunar".
Începând cu data de 1 ianuarie 1948, elevii şcolilor militare urmau să beneficieze, la rândul lor, de o raţie de hrană de 3.500 de calorii. Subofiţerii primeau de la aceeaşi dată, în mod gratuit, "raţia ostaşului, în natură sau la cazanul trupei", echipamentul militar şi "partea anuală de lemne", iar solde
