În decursul vremii, nenumărate imobile din Iaşi au fost radiate de pe lista monumentelor istorice a Ministerului Culturii şi Cultelor din pricina stării avansate de degradare în care se aflau.
1 /.
Multe dintre cele care figurează încă pe listă vor avea aceeaşi soartă întrucât au fost lăsate în paragină. Istoria romanţată a Iaşiului nu poate fi scrisă fără a face referire la cele câteva zeci de case importante prin vechimea lor, valoarea memorială şi elemente arhitectonice deosebite. O parte dintre aceste case cu vechime au proprietar, însă legea nu i-a obligat întotdeauna pe aceştia să ia măsuri pentru consolidare imobilului.
O practică des întâlnită printre proprietarii care au intenţia să vândă altcuiva decât Statului este de a lăsa imobilul în paragină, acesta să fie declasat şi vândut la un preţ bun.
Casele bunicilor lui Ionel Teodoreanu, lovite de blestemul înstrăinării
Casele în care au trăit Teodorenii, situate în apropierea Univeristăţii “Petre Andrei”, arată în prezent ca un cavou de amintiri sălbăticite. Din zidurile lor ponosite se hrănesc buruienile care au năpădit locul.
Casele Teodorenilor, datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, au fost scoase de pe lista monumentelor istorice prin ordinul Ministrului Culturii şi Cultelor din data de 16 iunie 2005.
În casa mai spaţioasă se adunau în trecut toţi membrii familiei Teodoreanu. Cea mică era “a bunicilor”. În 1951, Ionel Teodoreanu, mutat încă din anul 1938 la Bucureşti, s-a văzut nevoit să-şi ia adio de la ele întrucât au fost vândute. După ce a primit despăgubiri pentru partea sa de moştenire, Ionel Teodoreanu a aşternut pe hârtie următoarele rânduri:
«A venit azi un mandat poştal/ Aducând acasă nişte mii/ Şi m-am fost umplut de-o mie una de melancolii./ Niciodată, niciodată n-o să mă mai duc/ La zăplazul
