In jur de 400 de sasi au venit la Saschiz la sfarsitul saptamanii trecute ca sa mai stea cateva zile impreuna. Dupa slujba de dimineata s-au dus la cimitir, apoi s-au pus la masa de pranz, fara sa incerce sa-si ascunda lacrimile. Casele in paragina, ii face sa planga pe oricare dintre ei. Chiriasii primariei nu au grija de casele in care au locuit candva sasii, iar ei acum se uita cu tristete la mostenierea parintilor lor…Sunt case vechi de sute de ani care acum abia mai stau in piocioare. Scoala, o cladire cu doua etaje nu mai are usi, nu mai are geamuri, iarba se amesteca cu mizeria din curte. Un sas plecat in urma cu 40 de ani din Saschiz, Michael Dorner, tamplar de meserie, a revenit acum pentru prima oara de patru decenii ca sa-si viziteze neamurile si mormintele rudelor. A vrut s-o revada pe Cornelia, fosta contabila de la Gostat. A vrut sa-si ia bun ramas de la ea, pentru ca dupa cum spunea, el nu va mai reveni aici niciodata. “Acolo am familia, prietenii, toti ai nostri sunt acolo acum. Aici am amintirile”, spune Annelise, profersoara de muzica, plecata si ea de zeci de ani din Saschiz. “In primele nopti dupa ce am plecat de aici visam ca eram la iarba verde cu prietenii, cantam, dansam si faceam gratar dincolo de deal, in Saschiz”, povesteste ea, care a venit cu fiul ei de 21 de ani, ca sa-si vada radacinile.
Cu ocazia implinirii celor 700 de ani de la atestarea documentara a localitatii Saschiz, primarul si viceprimarul, un sas care a organizat petrecerea sasilor, in speranta ca ei se vor intoarce, stau acum dezamagiti. Se intorc sau nu se intorc sasii acasa? Au facut drum, au proiecte din bani europeni, fabricuta de gemuri inaugurata de Printul Charles, monumente renovate de UNESCO. Nu vin.
Potrivit documentelor istoriografice, Saschizul e mentionat pentru prima data in anii 1308-1310. La anul 1419 figura ca oras cu mai multe bresle, dintre
