M-am hotarât sa iau prânzul în oras, vineri, desi nu o fac prea des. Toate frumoase în prima jumatate de ora. La si treizeci si opt de minute, sunete suspecte se aud din magazinul alaturat terasei restaurantului pe care l-am ales. Strigate, bufnituri… trecatorii se aduna în fata magazinului. „Chemati politia!” striga o vânzatoare, scotându-si capul pe usa magazinului. Din nou strigate si bufnituri. Las tacâmurile jos si ma deplasez cinci metri, la locul cu pricina. O doamna la vreo 40 de ani, imobilizata de un client (atentie, de un client, în picioare, cu mâinile la spate) striga si înjura de mama focului. „Nu ma mai mira nimic,” îmi zic si ma întorc la masa. Dupa exact opt minute îsi fac aparitia doi jandarmi si dupa înca doua minute, o mâna de politisti. Intra cu totii în magazin si închid usa. Din nou strigate. Femeia era atât de „puternica” încât jandarmii, neputându-i face fata, au imobilizat-o la pamânt, cu obrazul drept lipit de podeaua murdara si rece. „Unde ti-i buletinul?” striga unul dintre oamenii legii. „Treaba mea!” riposteaza femeia printre strigate de durere. Dupa 25 de minute, într-un final, femeia e scoasa din magazin si „aruncata” în masina politiei. Ca fotoreporter „de treaba” ce sunt, nu am facut poze în magazin iar vânzatoarele traumatizate, au refuzat sa dea declaratii. De poveste am facut totusi „rost”. Femeia, acuzata, a vrut sa „împrumute” trei elastice de par. Vânzatoarele au „refuzat-o” iar femeia a cedat psihic: a muscat-o de încheietura pe una din vânzatoare, a zgâriat-o pe a doua si a darâmat tot ce a prins în cale, din magazin. „Problema nu a fost ca a furat elasticele, dar uitati, uitati ce mi-a facut” spunea tremurând, cu încheietura sângerânda, vânzatoarea muscata.

Ce au facut oamenii legii mai departe, treaba lor. Concluziile le trage fiecare. Pe mine nu ma mai mira nimic.

M-am hotarât sa iau prânzul în oras, viner