La numărul 27 de pe strada Negustori se înălţa, în 1929, o clădire ciudată, despre care vecinii credeau că este un laborator ştiinţific greşit plasat. Purta denumirea de „Vila Fuchs“. Faţada avea o singură fereastră mare la parter şi, la etaj, trei „hublouri“ ca ferestre de dormitor. Clădirea aparţinea unui negustor de vinuri care frecventa reviste de artă avangardistă şi fusese proiectată de arhitectul Marcel Iancu. La scurt timp după finisarea ei, arhitectul era asaltat de comenzi noi.

În anii 1926 - 1927, Iancu proiecta primele clădiri moderniste din Bucureşti, inspirate din cubism. Acesta deţinea, împreună cu fratele său Iuliu, un cabinet de arhitectură, denumit emfatic „Biroul studiilor moderne“. Marcel Iancu, pictor, artist grafic, arhitect şi teoretician născut la 24 mai 1895, a fost unul dintre cei mai angajaţi promotori ai avangardei.

A participat, alături de Tristan Tzara, la coagularea mişcării Dada în Zürich, apoi la Basel, împreună cu Alberto Giacometti. La întoarcerea sa în România, în 1922, se alătură formaţiunilor avangardiste „Arta nouă”, „Grupul de artă” şi „Criterion”.

Participă la expoziţii de pictură modernă şi publică articole în „Contimporanul” sau „Arta şi oraşul” în care promovează convins principiile moderniste în arhitectură: „Oraşul nostru, capitala ţării, este somată să adopte o formă europeană. Esenţa noii chestiuni arhitecturale rezidă în echilibrul şi coordonarea valorilor exterioare şi interioare”(Contimporanul, septembrie 1931).

Clădirea Bazaltin (1935, Piaţa Charles de Gaulle), vila Florica Chihăescu (1930, Bulevardul Kiseleff), vila Jean Juster (1931, strada Silvestru) sau clădirea Jacques Costin (1933, strada Paleologu) sunt doar câteva dintre construcţiile ce au dăinuit până astăzi. Iniţial proiectate pentru burghezia cu idei progresiste, se bazau pe principiul unui „confort