Scriitorul de literatură SF este primul şi singurul autor român nominalizat la prestigiosul premiu Hugo, în 2008. El este iniţiatorul a două curente culturale: postrealitatea şi postvirtualitatea.
Este la a patra generaţie de intelectuali. Tatăl lui Lucian, Costin Merişca, scriitor şi istoric, fost deţinut politic, a publicat mai multe cărţi referitoare la închisorile politice din România şi la istoria familiei Sturza. Un studio din Franţa a realizat chiar un film cu el, despre experienţele din detenţie, intitulat „Treptele căderii”, iar actualmente, studenţii în Drept de la Universitatea Sorbona îl folosesc ca material didactic. De la el, scriitorul a moştenit rigurozitatea în tot ceea ce face.
Mama, Lucia, era învăţătoare şi „îmi scria poveştile pe vremea când nu ştiam să scriu. De la ea am prins limbajul şi umorul”, îşi aminteşte prozatorul. Iar fratele mai mare, Dan, a fost referent-instructor la Casa de Cultură a Studenţilor Iaşi, clădire care, mulţi cred, ar merita să-i poarte numele. La numai 11 ani, scriitorul debutează cu o povestire SF, publicată în revista liceului, dar remarcată şi de „România literară”. Debutul editorial şi-l face un an mai târziu, cu o proză horror. Ca specializare a urmat studii umaniste pe de o parte şi studii medicale, pe de alta. Din 1984 până în 1990 a profesat ca medic în Transilvania, Oltenia şi Banat, iar din 1990 este redactor cultural la Radio Iaşi.
Dar are experienţă deopotrivă în televiziune, presă scrisă, fotografie şi grafică. Întrebat despre disponibilitatea sa de a explora domenii diverse, Lucian Merişca afirmă că „dacă nu-ţi poţi lungi viaţa, cel puţin o poţi face lată, în sensul unui CV cât mai bogat”.
Un autor ieşean
la New York
În 1997, Lucian Merişca era primul ziarist din estul ţării cunoscător al problematicii comunităţilor etnice. A câştigat trei ani la r
