Oraşele din Orientul Apropiat unesc într-un amalgam pitoresc vestigii ale trecutului. Ţările Orientului Apropiat sau Mijlociu (Siria, Iordania şi Liban) îşi împart cu dreptate urme palpabile ale personajelor Vechiului şi Noului Testament (nu cum fac cu apa Iordanului, veşnic prilej de ceartă între Iordania şi Israel, care soarbe mai cu sete!!). La Muntele Nebo se pare că a murit şi a fost îngropat Moise, la Petra a ţâşnit izvor de preţ unde a lovit dânsul cu toiagul în stâncă, la Madaba, un mare mozaic reprezintă prima hartă a Ţării Sfinte - pentru ca Ierusalimul să se potrivească pe mijloc, imaginea e rotită, Marea Moartă e orizontală şi peştii din Iordan înoată invers (apropo de Marea Moartă, nu încercaţi să înotaţi, vă ridică picioarele şi vă bagă gura în apa potroacă. Mai bine vă lăfăiţi la mal cu palmele sprijinite de fundul apei).

Urmărim paşii Domnului şi ai apostolilor prin Decapolis. Aici a fost botezat Mântuitorul, aici a făcut o minune, pe un vârf de munte se văd urmele palatului lui Irod, braţul Sfântului Ioan e îngropat într-o capelă din marea moschee din Damasc, într-o bisericuţă din Alep se păstrează o părticică din brâul Maicii Domnului.

La Biserica Sfinţilor Sergiu şi Bachus o tânără ne recită Tatăl Nostru pe aramaică, limba lui Iisus Hristos. Pe undeva, e grota bătrânului Lot şi a lacomelor sale fiice (poveste pentru adulţi) în jurul stâlpului de 15 metri pe care s-a nevoit Sf. Simeon Stâlpnicul timp de 42 de ani şi care a devenit un mare bolovan, consumat fiind de pipăiala cucernică a milioanelor de pelerine. Diocleţian a zidit patru biserici în jurul unei curţi octogonale de o mare frumuseţe…

Cu subiectivismul meu superegocentric de creator sufăr când operele sunt atribuite comanditarilor şi nu se cunoaşte numele artistului, ca şi cum lui Diocleţian i-ar fi dat prin minte planul cu patru biserici simetrice