Tunul financiar este pentru politician ceea ce Eva Braun a fost pentru Hitler: un moment de reculegere. Iar cine refuză să experimenteze senzaţiile tari oferite de acest "joc fecund" este instantaneu trimis la colţul pisicii şi lapidat cu roşii stricate. În acest sumbru colţ îşi desfăşoară mandatul şi ministrul Culturii, Theodor Paleologu. El încasează baia de roşii stricate.

De la alegerile din noiembrie încoace acesta este ţinta preferată a şicanelor zeloase, cominterniste, batjocoritoare şi golăneşti a mai mult de jumătate din tartorii frezaţi ai mass-mediei româneşti.

Din motive ce ţin mai mult de un abecedar al absurdului decât de presupusa incompetenţă a acestuia. De exemplu, iată trei motive pentru care Theodor Paleologu este considerat un "element dăunător" instituţiei pe care o reprezintă: dincolo de faptul că poate face acordul dintre subiect şi predicat fără a-i da sângele pe nas, îi place Machiavelli, se plimbă pe bicicletă îmbrăcat la patru ace şi, atenţie!, piesa de rezistenţă, odată a comis păcatul de a purta un costum cu un număr mai mare. Jenant, nu? Veritabilă amanetare a rasei mioritice! Mă întreb oare cum de le-a scăpat din vedere şi faptul că pantofii ministrului au ceva din luciul molarilor lui Bin Laden, că umbra sa e puţin cocoşată ca o găinuşă ungurească şi că, de obicei, când vorbeşte i se vede în gură o bucată roşie, apoasă şi lunguiaţă, de carne, care, din câte-mi aduc aminte, aici pe Pământ, se numeşte limbă şi are proprietăţi speciale: ajută, când ţi-e lumea mai dragă şi infernul mai patriotic, să-ţi dai foc la valiză rostind o profanare celebră: "Nu sunt de acord cu asta!".

Acum ceva timp, Theodor Palelogu a fost din nou scos la eşafod. De data aceasta din cauza discursului pe care l-a ţinut după tăierea unei panglici. Discurs în care a declarat, cu o doză certă de umor, că tăierea fiecărei panglici este întotdeauna