La 52 de ani Nil a avut peste zece meserii în ţară şi în străinătate. La Revoluţie şi-a riscat viaţa pentru a apăra bunurile tinerilor.
Poreclit “Nil” de colegi pe când era în clasa a V-a, pentru că a “turuit” o oră întreagă o lecţie despre fluviul Nil, Dumitru Negulescu, a avut o copilărie foarte interesantă. Tatăl său era ofiţer, aşa că el şi mama sa l-au urmat în toate unităţile militare. În opt ani, Nil a trecut prin zece şcoli din Vâlcea, dar şi din alte judeţe ale ţării. „Nu apucam să mă obişnuiesc bine cu colegii şi trebuia să plecăm în altă parte”, povesteşte Nil. După absolvirea liceului, Dumitru a încercat să intre la facultatea de Filozofie, dar nu a fost posibil datorită dosarului făcut de securişti, pe care îl avea familia sa, la acea vreme. S-a angajat prima dată ca technician la termocentrala de la Doiceşti, în Dâmboviţa, unde a lucrat până în ’89. „Nu eram prea bine cotat, aşa că m-au trimis unde se nimerea. Trebuia să ştiu de toate, am lucrat ca miner, lăcătuş, oţelar, tâmplar, şi alte meserii mai mărunte” a menţionat Dumitru. La viaţa lui Dumitru a jucat şi puţin teatru şi a scris materiale pentru copii în anumite reviste şi ziare.
A luptat pentru drepturile tinerilor
Perioada Revoluţiei l-a marcat foarte mult pe Dumitru Negulescu. După ce a văzut cum bunurile care aparţieau Uniunii Tinerilor Comunişti erau furate de peste tot, Nil a decis să înfiinţeze o asociaţie care să protejeze materiale punându-şi în joc propria viaţă. În 1990, după ce România a ieşit din comunism, Guvernul a dat o lege prin care se prevedea confiscarea tuturor bunurilor ce aparţineau fostului UTC (clădiri, maşini, aparatură electronică, etc). „Am considerat că este nedrept ca toate lucrurile care aparţineau tinerilor să fie date statului, aşa că am înfiinţat, împreună cu câţiva prieteni, Liga Tinerilor din România, o organizaţie cu filiale în