- Cultural - nr. 348 / 5 August, 2009 In acest triplu numar al revistei sunt evocati si doi scriitori plecati recent dintre noi. Este vorba de poetul Lászlóffy Aladár, cel care si-a ales drept moto al intregii lirici deviza: "Cel mai mult traieste acela care se contopeste cel mai frumos cu oamenii". Redactor, timp de 33 de ani, al revistei "Igaz Szó", Lászlóffy Aladár a promovat, in acelasi timp, cultura maghiarilor din Transilvania si deschiderea si spiritul umanist european. Pe aceeasi pagina se regasesc doua poeme ale sale, traduse de Szele Péter; il transcriem aici pe cel intitulat Semne ciocanite: "Asa vad, nimeni nu are ce doreste./ Cu oalele incurcate creste tineretea in fata/ noastra./ Indelung asteapta cineva pe acela,/ care candva a plecat undeva./ care soseste undeva, intalnind pe altcineva,/ care nu a asteptat cu inima deschisa./ Alo, ma auzi? Ciocanesc neintrerupt in perete./ Fiecare cauta necontenit, pierzand rabdarea,/ innebunit cauta pe acela, care va fi rupt din/ suflul lui, in timp neintrerupt./ Un port dupa un razboi apocaliptic,/ sau la o gara cu peron unde/ permanent lipseste cineva pentru cineva." De curand ne-a parasit si Horváth Dezsö-Dezideriu, unul dintre cei mai importanti scriitori si traducatori maghiari din Romania, din perioada postbelica. Revista "Együtt _ Impreuna" reproduce ultimul articol trimis redactiei, consacrat memoriei scriitorului Mihai Ungheanu si necrologul rostit de Hajdu Gyözö, din care reproducem doua fragmente: "O durere sufocanta ma indeamna pe mine, ca scriitor maghiar din Romania, sa-ti multumesc, draga Dezsö, pentru ca tu, intotdeauna, ca maghiar cu o irit european, ai putut sa faci fata, ai fost drept si ai dat o pilda stralucitoare intregii nationalitati maghiare din Romania cum sa fii devotat tarii tale, Romania, si cum sa iubesti si sa stimezi poporul roman si cultura romana. Draga Dezsö, un vechi proverb spu