Raţiuni electorale şi financiare împiedică cele două partide să recurgă la o ruptură. Cine ar iniţia „divorţul” ar suferi costuri de imagine prea mari pentru prezidenţiabilul său. Sursa: Răzvan VălcăneanţuSursa: Răzvan Vălcăneanţu

1 /.

Coaliţia PDL-PSD rezistă, deşi nu mai poate fi de mult numită o coaliţie. Ori cât de mari ar fi divergenţele, oricâte jigniri şi-ar arunca reciproc şi oricât umilinţe înghit unii de la alţii, PDL şi PSD nu se despart de fotoliile puterii.

Partidul condus de Mircea Geoană nu pleacă de la guvernare, iar Traian Băsescu şi PDL nu-i elimină din executiv. La mijloc sunt raţiuni sau, mai bine zis, interese de ordin financiar şi electoral, care fac să fie preferabilă o „coaliţie cu năbădăi” decât un divorţ cinstit.

Băsescu, legat de mâini, cu PSD în braţe

Singurul care ar putea să schim be actuala formulă politică de guvern este cel care a şi impus-o: preşedintele Traian Băsescu. Printr-o comandă scurtă către pre mierul Emil Boc, el ar putea declanşa ruperea coaliţiei.

Schema este simplă şi a fost aplicată şi de Tăriceanu în 2007, când a eliminat PDL din executiv. Premierul ar veni, la începutul sesiunii parlamentare, cu o nouă formulă de guvern din care să lipsească PSD. Dacă ar avea majoritate în parlament, noua formulă ar fi a probată, şi PSD ar fi trimis în opoziţie.

Dezavantajele unei astfel de soluţii ar fi următoarele: un guvern minoritar Boc 2 ar fi extrem de vulnerabil în parlament; în permanenţă ar fi supus şantajului şi ar trebui să-şi cumpere sprijinul. Mai mult decât asta ar cântări vulnerabilitatea mediatică, pentru că ar fi perceput ca singurul responsabil de situaţia economică, de adâncirea efectelor crizei: şomaj, inflaţie etc. Iar imaginea negativă a guvernului s-ar transfera şi asupra „e ven tualului” candidat la preşedin ţie Traian Băsescu.