Se apropie alegerile prezidenţiale. La rampă apar figuri noi: riga Crypto, laponul Antonel şi mereu veselul copil de casă Gâgă. Nelu are un partid mărişor de stânga. Janoş are un mic partid etnic care, de obicei, se aliază cu partidul de la putere, oricare ar fi el. În opoziţie se află alt partid de stânga, partidul lui Tibi, şi un mic partid de dreapta, partidul lui Titi. Mai bântuie prin cartier partiduleţul unei pisici, al unei oi şi al unui buhai.
Tibi şi cu Titi se hotărăsc să-l dea jos pe Nelu şi construiesc o coaliţie, coaliţia BA, cu un candidat propriu la preşedinţie: mai întâi Tedi, care însă cade bolnav, şi apoi Bubu, un jucător de carieră. Bubu câştigă şi alianţa BA guvernează. Poporul trăieşte un scurt episod de jubilaţie. Bubu numeşte un premier din partidul lui Titi. Numai că Bubu nu se suferă cu Titi. Nici Titi nu-l prea iubeşte pe Bubu. Bubu şi Titi se bat. Partidul lui Tibi e de partea lui Bubu. Alianţa BA se rupe. Tibi iese de la guvernare şi trage după el câţiva dintre oamenii lui Titi. Se naşte, astfel, un nou partid, de stânga-dreapta, partidul Tibitică, avându-l ca preşedinte pe Bică.
În noua situaţie, avem următorul amplasament de front: Tibitică dă în Titi, Titi dă în Tibitică şi amândoi dau în Nelu. Pisica, îmblânzită mai întâi de Bubu, trece definitiv la sânul lui Nelu. Bubu e nervos. Titi guvernează minoritar şi are nevoie, tot mai mult, de Nelu. Aşa că Nelu guvernează discret din opoziţie, iar Titi face niţică opoziţie de la guvernare. Cel mai rău îi înfurie pe toţi Bubu, care dă în toate direcţiile, promite ţepe, anticomunism, anticorupţie şi serbări câmpeneşti.
Nelu, Titi şi pisica, sprijinite, cu fluiere şi lozinci mobilizatoare de buhai, se unesc pentru înlăturarea lui Bubu. Poporul e chemat la referendum. Câştigă Bubu. Bubu râde. Râde Bubu! În timpul următoarelor alegeri parlamentare, lupta (