Pe strada Grigore Alexandrescu, numerele 102-104, sunt două case cu acoperişul locuit în permanenţă de porumbei. Locatarii spun că s-au săturat de mizeria lăsată de aceştia şi au cerut ajutor primăriei care a ridicat din umeri.

Porumbeii, obişnuiţi ani la rând să vină aici pentru hrană, nu vor pleca decât atunci când vor dori. „Ne-am săturat de mizeria din curte, de pe maşini şi de pe casă. Cred că o să mi se strice şi pavajul curţii de câte ori o spăl” spune locatarul de la numărul 102, dând vina pe vecina care hrăneşte zburătoarele. La rândul ei, femeia recunoaşte că de cel puţin 30 de ani, porumbeii s-au obişnuit să ia masa în curtea ei, dar spune că acum nu le mai dă mâncare. „Chiar dacă nu le mai dau să mănânce, ei tot vin aici. Nu am cum să-i gonesc” se plânge femeia.

La orele de masă obişnute, dimineaţa şi seara, porumbeii se adună cu sutele şi nu se sinchisesc nici de aparatul special conceput pentru a-i speria. „Am cumpărat un aparat care imită sunetele păsărilor răpitoare. Am dat pe el în jur de 300 de lei, dar ei nici gând să se sperie. Sunt domesticiţi”, mai povesteşte vecinul de la casa cu numărul 102. Tot el a făcut o sesizare la primărie, însă reprezentanţii sectorului 1 i-au răspuns că porumbeii migrează din zonele învecinate şi a redirecţionat petiţia către o altă direcţie din cadrul Primăriei.

Columbofilul Gheorghe Militaru spune că dacă porumbeii s-au născut în acoperişul imobilelor nu pot fi alungaţi uşor. „Faptul că nu le mai dau de mâncare nu ajută cu nimic pentru că ei se duc pe străzi, prin parcuri şi ciugulesc, iar apoi se întorc. Tot ce pot să facă este să-i prindă cu ajutorul unor capcane, unor cuşti cu mâncare în interior şi nu ştiu unde ar putea să-i ducă pentru că, dacă îi lasă în libertate la câţiva kilometri, se întorc”, spune Militaru.