Umoriştii nu aveau neapărat nevoie de o scenă pentru a face lumea să râdă. Oriunde se adunau câţiva oameni cu spirit liber apăreau şi poantele. Uneori, glumele - destul de "condamnabile" pentru acele vremuri - primeau şi premii.
Astfel, Trofeul "Plaiul" cu participarea Cluburilor de Turism Montan de la Amara, desfăşurat sub egida celebrei Daciada, a fost adjudecat, în august 1989, de Clubul Albatros din Galaţi, graţie textului semnat de Petre Rău, "Amara! Amara!".
"Clubul nostru de turism montan participa, de 2-3 ori pe an, la diferite întâlniri cu alte cluburi din ţară, la munte, la mare, în Deltă şi peste tot pe unde câţiva mari entuziaşti reuşeau să organizeze întâlnirile. De regulă, dar nu întotdeauna, se organizau cu aceste ocazii diverse întreceri (sportive, educative, culturale etc.). Eu eram, pentru clubul meu, cel mai adesea solicitat să susţin momentele de umor. Era de fiecare dată în concurs o probă foarte aşteptată, aceea de umor. Nu mă pregăteam dinainte pentru asta, ci improvizam, de regulă cu o zi înaintea concursului, totul. De obicei eram inspirat la faţa locului de câte ceva anume şi scriam atunci textul, apoi la concurs îl citeam pur şi simplu", îşi aminteşte Petre Rău.
În paralel cu "Trofeul Plaiul", al cluburilor de turism montan, în staţiunea Amara, în 1989, se disputa şi "Trofeul Amara". Aşa se face că, la început de august a acelui an, staţiunea era plină nu doar de turişti, dar şi de mulţi oficiali de la Cultură, din judeţ şi de la Bucureşti.
"Deşi textul nu era tocmai «în regulă» pentru acele vremuri, totuşi el s-a bucurat de succes, a fost aplaudat la scenă deschisă şi a fost apoi distins cu premiul I. Faţă de alte dăţi, când am avut unele probleme cu cenzura, atunci nu s-a întâmplat nimic deosebit, în mod aproape miraculos", continuă umoristul. Imediat după încheierea concursului,
