Cîştigător al Premiului Nobel pentru Literatură, în 1972, şi celebru prin romane precum Partida de biliard de la ora nouă şi jumătate (1959) sau Opiniile unui clovn (1963), Heinrich Böll scria, în 1974, Onoarea pierdută a Katharinei Blum sau cum se iscă şi unde poate duce violenţa – o carte cu un subiect ce nu şi-a pierdut nici azi actualitatea: rolul destructiv pe care presa îl poate căpăta în interacţiunea cu viaţa personală.
Heinrich BÖLL,. Onoarea pierdută a Katharinei Blum sau cum se iscă şi unde poate duce violenţa, traducere de Mariana Şora, Editura Polirom, Colecţia „Biblioteca Polirom. Proza XX“, Iaşi, 2009, 206 p.
Anii ’70, cînd apărea cartea lui Böll (de menţionat că traducerea în limba română a fost realizată încă din 1978, la Editura Univers), au reprezentat pentru Germania de Vest o perioadă tulbure, marcată de numeroase atacuri teroriste – este suficient să ne amintim de celebra Rote Armee Fraktion sau de Revolutionäre Zellen – grupări extremiste de stînga, ce aveau drept obiectiv lupta împotriva „imperialismului“ Vestic şi instaurarea ordinii comuniste – pentru a înţelege dezorientarea şi chiar haosul care ameninţau să pună iar stăpînire pe o naţiune încă în luptă cu reminiscenţele unui trecut nazist.
Într-un asemenea context tulbure, pe fundalul ameninţărilor care puteau izbucni de oriunde şi din partea oricui, o bună parte din activitatea presei s-a lăsat angrenată într-un joc neloial, neprofesionist de manipulare prin deformarea şi „ajustarea“ informaţiilor. În loc de a contribui real la rezolvarea conflictelor, tabloidele doar au speculat gravitatea diferitelor situaţii pentru a transforma orice eveniment, poate nesemnificativ sau fără nici o legătură cu situaţia în care se afla ţara, în subiecte de senzaţie. Acesta este şi cazul întîlnit în romanul lui Heinrich Böll (care a avut parte şi de o ecranizare de succe
