Un loc în care tradiţia a rămas tradiţie, iar portul - port este Sibielul, sat transilvănean, unde turiştii străini au descoperit încă din anii '70 o părticică binecuvântată din România.
Părintele Zosim Oancea, ctitorul Muzeului de icoane pe sticlă de la Sibiel (obiectiv care face parte din patrimoniul UNESCO, devenit faimos în toată lumea), a realizat la Sibiel primele forme de turism rural din ţară. Se poate spune astfel pe bună dreptate că preotul Oancea este părintele turismului rural din Mărginimea Sibiului, cel care "a aşezat" Sibielul pe harta Europei. A găsit puterea de a o lua de la capăt după ce a făcut ani grei de temniţă.
După ce la Sibiel a poposit Harry W. Morgan, un ziarist american care s-a îndrăgostit de tradiţiile autentice româneşti, au început să sosească aici grupuri de turişti străini care doreau să vadă satul de la poalele Cindrelului, care datează din anul 700.
Primele gazde din Sibiel au fost Mărinuţa şi Ion Crăciun. În 1989, familia Crăciun continua să găzduiască turişti de diferite naţionalităţi. Li s-au alăturat însă numeroşi gospodari din Sibiel. "Turiştii îi aducea părintele Oancea. Îi prelua de la Ministerul Turismului. Aducea doar turişti străini care erau foarte încântaţi. Nu ne dădeau mulţi turişti, doar 3-4 ca să ne putem ocupa de ei", îşi aminteşte tanti Mărinuţa Crăciun zâmbind, rememorând amintiri dragi. "Îi duceam aici, pe deal, unde e o privelişte foarte frumoasă, iar pe drum treceau oi, vaci... Eram odată cu un grup de turişti şi în calea noastră au ieşit cu 3-4 miei scăpaţi dintr-o grădină. S-or urcat pe gard când i-or văzut venind în fugă", adaugă tanti Mărinuţa.
"Noi nu ştiam limba lor, nici ei limba noastră. Ne înţelegeam prin semne: «Hai încoace! Du-te-ncolo!». Ăsta era limbajul nostru". Prima gazdă din agroturismul transilvănean şi-a amintit apoi, cum o vecină de-a domniei