Inca un termen esential al Guvernului Boc este pe cale sa se prabuseasca, desi premierul se jura ca nu este asa. Pana pe 31 octombrie ar trebui finalizata legea privind salarizarea unica a bugetarilor, astfel incat sa poata intra in vigoare la 1 ianuarie.
Exista informatii ca guvernul a cerut FMI o decalare cu vreo trei luni a scandentei, prevazuta in acord si de respectarea careia depinde acordarea urmatoarelor transe din imprumut. Reprezentantii FMI n-au zis inca da, dar s-au aratat deschisi la negocieri. Stiu si ei ca legea nu are cum sa fie gata pana la termenul fixat.
Ma tem insa ca amanarea de trei luni ar deveni, catinel, una de sase luni si tot asa, din mai multe motive.
In primul rand, interesele care lucreaza impotriva acestei legi sunt atat de puternice incat ar putea prevala la concurenta cu banii de la FMI, chiar daca pretul pentru Romania va fi urias.
Deja institutiile cu epoleti au lansat semnale cat se poate de clare ca nu vor accepta sa fie cuprinse in legea salarizarii unice. Ba chiar, sa ne amintim, ministrul Muncii a propus intr-o sedinta de guvern introducerea unor exceptii.
Apoi, nu sunt bani pentru aplicarea legii. Intrarea ei in vigoare presupune si intrarea intr-un calendar al majorarilor salariale, pentru ca, sa ne amintim, principiul fundamental este ca salariile mari sa fie plafonate, dar nu micsorate, pana cand cele mici le vor ajunge din urma prin majorari succesive. Cum raportul dintre minimum si maximum in sistemul bugetar este cum de 1 la 15, va dati seama ce efort financiar presupune aplicarea calendarului.
Guvernul a incercat sa preintampine aceasta situatie reducand, cam pe furis, limitele de salarizare din viitoarea lege, negociate deja cu sindicatele.
Una peste alta, Executivul nu are nici resursele, dar mai ales vointa politica pentru a duce la b
