Va invit la o plimbare prin Constanta. Mai precis, la o scurta excursie prin locurile unde eu am trait aproape 20 de ani. Voi pune varful compasului pe locuinta de unde scriu acum si voi trasa un cerc, prin cartierul Tomis Nord. E cea mai bine cotata zona de pe harta imobiliara a Constantei, cu apartamentele cele mai scumpe si cu imprejurimile cele mai dezirabile. Sa vedem de ce, scrie Catalin Sturza pe blogul sau.
Un cartier select ar trebui sa aiba o ambianta placuta, vecinatati linistite, multe spatii verzi, in care copiii sa se joace in voie. Cand arhitectii comunisti au gandit cartierul, ei au lasat, pentru fiecare manunchi de blocuri, un mic parculet precis delimitat. Nici un lux aici, doar strictul necesar, ceva iarba pentru batut mingea si o rezerva de oxigen. Cat despre parcurile mari, Constanta are, de fapt, unul singur, Parcul Tabacariei. De acesta nimeni n-ar trebui sa se atinga, nu se fac constructii pe un teren declarat, oficial, parc.
Asa arata aceasta parte a Constantei in 1989. Intre timp, lucrurile s-au mai schimbat. Observatiile pe care vi le prezint le-am facut pe parcursul ultimilor zece ani, interventiile au fost treptate si s-au suprapus peste o tendinta generala, vizibila in toata Constanta. E imposibil ca, de la o noutate la alta, sa nu-ti pui cateva intrebari.
Cazinoul din imagine a fost, desigur, pentru locuitorii blocurilor din jur o noutate, mai ales ca pe locul sau fusese initial un parculet maricel. O si mai mare noutate a fost, insa, blocul de langa el, chiar lipit de cazino, de fapt. Un petec de iarba ramasese neacoperit si cineva s-a gandit sa-l sa nu iroseasca bunatate de teren intravilan.
Problema e ca noul bloc e aproape lipit si de turnul din spate. Priviti prin gang: daca intinzi mana, dimineata, poti sa iei ibricul de cafea din bucataria vecinilor. Soare, priveliste, oxigen - cine are
