M-au anunţat că vin în vizită nişte prieteni din Ardeal, pe care nu-i mai văzusem de 10 ani. Soţii Viorica şi Gică Lupşa, oameni deosebiţi, pentru care merita să fac eforturi ca să-i primesc cum se cuvine. A doua zi, la ora 8:00, aveau tren către casă. Sosiseră în Bucureşti numai pentru o zi, cu o jalbă la un minister. M-au anunţat că vor ajunge la mine după ora 8:00 seara, urmând să rămână peste noapte.
Cu banii eram la pământ. Într-un raid scurt am cumpărat patru cutii de ciuperci feliate, din cele chinezeşti şi patru cutii cu fulgi de creveţi, vietnameze. M-am apucat de treabă. Am făcut un aluat fraged, din untură, drojdie, ou, făină "trei nule", a mai bună şi un praf de sare. Am scurs bine ciupercile şi am tocat patru cepe, pe care le-am înăbuşit, apoi am pus şi feliuţele de ciuperci şi un praf de piper. Le-am lăsat împreună cam 10 min, la foc mic, apoi le-am dat la răcit. Am întins coca şi am făcut pătrăţele pe care am pus o linguriţă de ciuperci şi apoi le-am pliat ca pe poalele în brâu. Le-am dat la cuptor şi am obţinut o mulţime de "cocuţe" rumenite şi fragede, pe care le-am pus pe un platou mare. Am dat gata şi fulgii de creveţi. Am curăţat două kilograme de cartofi, i-am făcut pai şi i-am pus la prăjit. Când am terminat ultima serie de cartofi prăjiţi au venit musafirii.
Au intrat şi mi-au umplut holul, pentru că erau mari! Rumeni la obraji şi plini de voie bună mi-au alungat tristeţea. Şi-au lăsat bagajele uriaşe pe hol şi după pupăturile "ritualice" i-am poftit în sufragerie. S-au gătat şi introducerile clasice, am aflat motivul vizitei la Bucureşti şi faptul că Viorica venise doar ca să vadă oraşul, pe care-l ştia doar din vederi. A avut timp puţin, dar a străbătut suficient de multe străzi şi bulevarde ca să-şi facă o idee. O idee mare, pentru că a rămas uimită de ce a văzut. Cel mai mult i-a plăcut metroul! Şi Dâmboviţa, dar ş
