Suntem cu adevărat norocoşi! Am aflat cine îl raşchetează cu plaivazul pe Cornel Nistorescu: „postacii cu gramatică şi limbă de SRI, SPP şi SIE”, „acoperiţii din redacţii” şi, evident, nelipsitul „pluton jurnalistic în slujba preşedintelui”. Băsescu şi serviciile secrete – asta era! Spionii! Sereiştii! Securiştii! Are talent dom’ director. Doar un mare farsor i-ar putea acuza de securism pe cei care-l întreabă de ce a blocat deconspirarea unui turnător al Securităţii. Bună treabă - eu te prind că ţii ascuns în beci un maimuţoi, iar tu te răţoieşti la mine: maimuţoiule!
Dar trecem şi peste asta. Ce nu facem noi când e vorba despre un ilustru coleg de breaslă? Nu putem neglija însă un alt aspect. De ce s-o fi înverşunat Nistorescu să-l apere pe Romoşan, cu riscul să se compromită iremediabil şi să-şi distrugă ziarul? Doar în numele unei vechi prietenii? Măi, să fie...
Dacă ar fi aşa, dacă sumarul ziarului ar fi făcut în funcţie de prieteniile, înrudirile şi codoşlâcurile domnului director, atunci Nistorescu ar fi un ziarist zero barat. Dar nu este! Nistorescu a fost un ziarist exponenţial şi ar mai putea fi încă un ziarist bun. Alta trebuie să fie explicaţia solidarităţii degradante dintre gazetar şi turnător. Eu ştiam că trebuie să fii solidar cu victima, nu cu călăul. Mulţi mi-au predat, în timp, lecţia asta. Inclusiv Cornel Nistorescu, pe vremea când se comporta ca un mare ziarist , nu ca un belfer imobiliar.
Ce să-l determine, aşadar, pe Nistorescu să se facă scut peste pieptul plăpând al lui Romoşan? Nu cumva secrete întunecate, care ţin tocmai de obiectul dezvăluirilor blocate de ziarist? Timpul va scoate la lumină multe fire care încă sunt invizibile. Deocamdată, cert este doar scenariul de diversionist versat al lui Nistorescu: Băsescu a provocat vâlvătaia de la „Cotidianul”, iar spionii din redacţii pun paie pe foc. @
