Biserica Ortodoxa praznuieste astazi, 6 august, Schimbarea la Fata a Domnului nostru Iisus Hristos. Sarbatoarea Schimbarii la Fata este una dintre cele 12 praznice împaratesti, ce ne reaminteste de momentul în care Iisus s-a retras sa se reculeaga si sa se roage pe muntele Taborului, la o saptamâna dupa vestirea patimilor. El a luat cu sine pe apostolii Petru, Iacob si Ioan. Pe când se ruga Tatalui ceresc, „S-a schimbat la fata înaintea lor si a stralucit fata Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au facut albe ca lumina. si s-au aratat lor Moise si Ilie vorbind cu El” (Matei, capitolul 17, versetele 2-3). Petru, dorind ca ei sa ramâna acolo, exclama: „Doamne, bine este noua sa fim aici. De voiesti sa facem trei colibe: tie una, lui Moise una si lui Ilie una.” Pe când graia el acestea, un nor luminos i-a umbrit si un glas din nor le-a spus „Acesta este Fiul meu cel iubit în care am binevoit, pe Acela sa-L ascultati” (Matei, capitolul 17, vesetul 5). Dupa aceasta, norul si cei doi prooroci au disparut, iar Domnul cu cei trei apostoli au ramas singuri. Pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit sa nu spuna nimanui cele ce au vazut pâna când Fiul Omului va învia din morti.

Obiceiuri populare legate de sarbatoarea Schimbarii la Fata

Se crede ca ziua Schimbarii la Fata a Domnului este „prima zi de toamna”, când fructele se coc, apa din fântâni si izvoare devine mai rece, frunzele se îngalbenesc, iar aerul se raceste. Tot din aceasta zi, agricultorii se asteapta la caderea brumei si la ploi cu grindina. „Cei care au fânete considera ca de acum otava se poate cosi”. Femeile, mai ales cele de la sate, nu mai lasa noaptea ferestrele deschise, din credinta ca, în miez de noapte, duhurile rele se trag, de frig, în case si ca membrii familiei atinsi de ele ramân o vreme cu membrele întepenite sau strâmbe, de parca i-ar fi tras curentul. Tot printre femei este r