Aţi semnat un angajament cu Securitatea? Da. O hîrtie de 3-4 rînduri, scrisă în 29 septembrie 1987, şantajat de colonelul Budecă. A doua zi dimineaţa, nevastă-mea pleca spre Berlinul de Est, în direcţia Paris. Dacă nu semnam angajamentul, îi ridica paşaportul, nu putea pleca. Ce a presupus angajamentul şi ce aţi făcut mai departe? Aţi rămas în legătură cu Securitatea? Cred că Budecă m-a vizitat o dată, ulterior, dar fără nici o semnificaţie. Colonelul Budecă vizita atelierele de pe Şelari nr. 13, unde lucrau 16 pictori. Şi unde aveam multe cunoştinţe. Colonelul Budecă a înţeles că nu vreau să colaborez. Adevărul-adevărat e că eu îl atrăsesem într-o cursă, lăsîndu-l să înţeleagă faptul că aş putea colabora cu el. El mă urmărea, mă dorea colaborator, de ani de zile. N-a reuşit. A încercat să mă cumpere cu un paşaport. După ce nevastă-mea a plecat, n-a mai existat nimic.
N-am scris nici o notă informativă
După ce aţi semnat acest angajament cu Securitatea, sub şantaj, cum spuneţi, aţi făcut vreo notă informativă? Nu. Nu am scris nici o notă informativă, despre nimeni. Nu i-am turnat pe pictorii de la atelierele din strada Şelari colonelului Budecă şi nimănui altcuiva de la Securitate. Toată povestea aceasta apare clar în referendumul trimis de CNSAS la Curtea de Apel şi mie însumi, care a ajuns în mod bizar la presă, la Cotidianul, direct de la CNSAS, se pare. De ce apare în Cotidianul că aţi fi avut numele de cod „Robert“? Cotidianul susţine că există un raport al colonelului Budecă, în care sursa „Robert-Petru Romoşanu“ ar fi vorbit despre Paul Gherasim în prezenţa acelui ofiţer. Un nume de cod a fost pus pe acel angajament, e numele străzii vecine unde locuiam în momentul acela. Nota la care face referire Cotidianul e în legătură cu Paul Gherasim. Eu n-am citit articolul din Cotidianul, sînt plecat din Bucureşti de cîteva zile,
