Vladimir Tismăneanu: "Să încep cu începutul, deci cu anii '70".
Aflasem, evident, ca atâţia alţi membri ai generaţiei mele, despre cel intrat cumva în mit după plecarea sa din ţară în anii '70.
Citisem febril Zaharias Lichter, auzisem povestiri despre Matei de la Alexandru Ivasiuc şi Tita Chiper. L-am ascultat participând, de câteva ori, la mesele rotunde organizate de Monica Lovinescu la Europa Liberă. Era unul dintre criticii literari români cu un orizont filosofic comprehensiv.
Ştiam că fusese studentul lui Tudor Vianu, prietenul lui Nichita Stănescu, teoretician al formelor literare moderniste, anglist de anvergură într-o lume literară aproape iremediabil galocentrică.
Am vorbit mult despre Matei cu Dorin Tudoran, poetul disident ajuns în Statele Unite la mijlocul anilor '80. Matei a fost membru al colegiului de redacţie al revistei alternative de cultură „Agora” condusă de Dorin (redactori eram Paul Goma, Michael Radu şi cu mine). Structural retractil şi temperamental non-polemic, Matei a intrat în gruparea Agora (revista a început să apară cu sprijinul lui National Endowment for Democracy în 1988) conştient fiind că situaţia spirituală, socială, economică, morală din România devenise absolut intolerabilă.
A publicat texte legate de opera literară a lui Mircea Eliade, a fost mereu solidar cu eforturile de a constitui o comunitate intelectuală democratică a exilului românesc. Matei era profesor în departamentul de comparative literature al Universităţii Indiana din Bloomington.
În acel loc cu adevărat magic se construise un microcosm al spiritului românesc care îi includea pe Matei şi Adriana Călinescu, pe Christina Zarifopol- Illias şi soţul ei Lukey Illias, pe Ilinca Zarifopol-Johnston, pe Virginia Zeani, Nicholas Spulber, Ciprian Foiaş (celebrul matematician).
Dintre a
