A fost o seară magnifică. Una dintre acele seri în care simţi că respiri performanţă, că trăieşti la marginea legendei, că istoria vine peste tine. Curajul, ambiţia şi priceperea Timişoarei au şocat Europa fotbalistică. Să nu uităm: Şahtiorul lui Lucescu se pregăteşte să înfrunte Barcelona în Supercupa Europei, după ce a triumfat în Cupa UEFA. Şi vine o necunoscută din România şi-l trimite la plimbare...
E momentul să ne dezmeticim, să oprim timpul în loc: eliminarea deţinătoarei Cupei UEFA chiar este o mare performanţă! Cu aşa ceva nu te întâlneşti în fiecare an. Şi e momentul să vedem că la Timişoara chiar s-a construit temeinic. Transferurile au fost făcute inteligent, speculând situaţiile confuze de la alte echipe, mai ales de la cele bucureştene. Multe valori au migrat astfel dinspre Capitală spre Banat: Artiom Karamian de la Rapid, Bădoi şi Stancu de la Steaua, Gigel Bucur de la Sportul Studenţesc, Alexa pe filiera Dinamo. Cei de la Timişoara au avut ochi şi pentru tineri talentaţi, „ascunşi“ pe la echipe mai mici: Curtean la Mediaş, Goga la „U“ Cluj, Bourceanu la Galaţi, Nicoliţă – la vremea lui – prin Divizia B...
Timişoara a jucat tare şi în privinţa antrenorilor. Pe banca „violeţilor“ s-au aşezat, succesiv, Panduru, Rotariu, Olăroiu, Hagi, Cârţu, Uhrin jr, Balint, Sabău. Nu e greu de observat încrederea acordată Generaţiei de Aur. Şi, în general, antrenorilor tineri.
Faptul că Ioan Ovidiu Sabău a ajuns la Timişoara ţine mai puţin de proiect şi mai mult de destin. Pur şi simplu, aşa a fost să fie! Să nu uităm: pe 18 iunie, Sabău a fost numit antrenor la Dinamo; o zi mai târziu a fost obligat să plece. Decisive au fost sforile trase de Ioan Becali, impresarul Scuipă-Tot. Numai aşa a putut ajunge Sabău la Timişoara! Fără şantajul lui Becali, „Moţul“ ar fi fost şi azi în „groapa cu câini“. Iar Timişoara, probabil, nu ar
