Numărul 11 al revistei Forbes România, ce apare la chioşcuri luni 10 august, prezintă lumea secretă a căutătorilor de trufe de la noi.În cercul mic şi discret al vânătorilor de trufe româneşti se dă o luptă dură, adesea fără reguli, ca-n orice goană după resurse limitate. Primele zvonuri despre existenţa trufelor româneşti au început să circule prin ‘95-’96, deşi ciudatele ciuperci erau o desfătare culinară în România şi la începutul secolului trecut. Aflaţi din ultimul număr al revistei Forbes România cine a redescoperit trufele din pădurile de la noi şi cine sunt cei care încearcă să-şi construiască un business din asta.
În goana după acest condiment rar, italienii şi-au distrus o mare parte din păduri, iar acum sunt nevoiţi să cultive trufele. Însă unii dintre ei nu se mulţumesc cu atât şi au pornit la vânătoare prin alte locuri din Europa, printre care şi în România.
Pe cont propriu
Câţi trufari (căutători de trufe) sunt la noi, nimeni nu ştie să spună exact. Se estimează că ar fi cel mult 500, în comparaţie cu Italia unde 300.000 de oameni au certificat de trufar. Nici despre cât se câştigă din culesul trufelor nu vrea nimeni să sufle o vorbă, deşi mulţi colindă pădurile mânaţi de speculaţiile legate de câştiguri uriaşe, peste noapte.
Niciunul nu recunoaşte că s-a îmbogăţit, dar niciunul nu se plânge de sărăcie sau de criză. Cei mai buni trufari români se cunosc între ei, însă nu sunt chiar prieteni şi preferă să vorbească doar despre businessul lor, nu şi despre ce se întâmplă în ograda altuia.
Unde se găsesc trufele şi când, ştiu doar cei mai buni. Apoi sunt şi câinii lor, care fac toţi banii pentru că ei sunt, de fapt, adevăraţii trufari, ei le miros la câţiva centimetri sub pământ şi le dezgroapă.
La noi, toţi căutătorii de trufe se consideră cei mai buni şi câinii lor sunt
