- Am scris o povestire, şopti Eda către colega ei de bancă, întinzându-i câteva foi de caiet dictando cu mâinile tremurânde şi obrajii îmbujoraţi.
- Extraordinar! se minună colega ei de bancă, aruncându-şi o privire nedumerită peste foi. Da' ce-ţi veni? Mai bine ia de la bibliotecă o carte şi citeşte câte povestiri vrei. Sau... şi mai bine... Lasă prostiile şi citeşte pentru bac!
Eda încuviinţă tăcută şi ascunse foile de caiet dictando înapoi în servietă.
*
- Am scris nişte povestiri, îi spuse Eda domnului profesor, când se întâlniră întâmplător în staţia de autobuz, după cursuri.
- Interesant, rosti domnul profesor, privind-o cu atenţie. Adu-mi-le să le citesc!
Eda i le aduse a doua zi, cu mâinile tremurânde şi obrajii îmbujoraţi.
- Ai talent, îi confirmă domnul profesor când se mai întâlniră întâmplător în staţia de autobuz. Merită să scrii, mai trebuie doar mici corecturi de stil pe ici şi colo. Uite ce afacere îţi propun, continuă el, cântărind-o cu privirea: eu te lansez în viaţa literară şi tu te culci cu mine. În scurt timp vei deveni celebră. Facem târgul?
Eda clătină din cap tăcută şi ascunse foile de caiet studenţesc înapoi în geantă.
*
- Am scris o nuvelă, îi mărturisi Eda iubitului ei pe o bancă în parc.
- Minunat! îi şopti iubitul ei tandru, la ureche. Înseamnă că acum faci o pauză şi mai ieşim şi noi în oraş. Promit să citesc nuvela ta imediat ce am timp.
Eda încuviinţă zâmbind şi îi dădu foile de hârtie cu mâinile tremurânde şi obrajii îmbujoraţi.
- Mi-a plăcut mult ce ai scris! îi spuse iubitul ei, pe o bancă în parc, peste câteva săptămâni. Bravo! Acum mergem să mâncăm ceva?
*
- Am scris un roman, îi spuse Eda marelui scriitor.
- Şi de ce-a
