"Noul presedinte trebuie ales pe o tara cu perspectiva.(...) Merita sa te angajezi daca esti sigur ca reformele merg mai departe. Uite ca in Coalitie incep sa ingroape subiect dupa subiect, discutand inca daca sa faca reforma sau nu. In loc sa discuti despre situatia de criza, tu discuti cum facem cu Elena Udrea si cum facem sa amanam reformele?
Cred ca totul se face acum prin prisma alegerilor prezidentiale. Pe ce vor sa aleaga un presedinte? Pe o tara care au ingropat-o?(...) Eu vorbesc despre ambele partide din Coalitie, pentru ca sunt egal raspunzatoare".
Nemultumirea presedintelui Traian Basescu este pe deplin justificata. La fel reprosurile sale la adresa actualului Cabinet. Si sunt convinsa ca nemultumirea este sincera, dupa cum cred ca presedintele doreste mai mult decat oricare dintre politiceni reformele a caror intarziere o acuza, cel putin pentru ca este vorba despre proiecte de care si-a legat numele.
Ii inteleg lui Traian Basescu si iritarea provocata de PD-L, in frunte cu presedintele acestuia, actualul premier. PD-L dovedeste un apetit pentru reforma comparabil cu al PSD. Emil Boc se dovedeste un politician slab, rareori capabil de gesturi radicale, atat in cadrul Coalitiei cat si in propriul partid, iar atitudinea in cazul Ridzi a aratat-o pe deplin.
Este clar ca prin aceste declaratii, facute miercuri seara la TVR, presedintele a dat un ultimatum propriului partid. Ori faceti reforma, ori sunteti pe cont propriu. Baronii PD-L stiu bine ca odata plecat Traian Basescu de la Palatul Cotroceni vor pleca si ei, pentru mult timp, de la putere, deci de la borcanul cu resurse. Nu cred insa ca mobilizarea, de voie de nevoie a PD-L, ar compensa antireformismul cronic si agresiv al PSD.
Ceea ce nu inteleg este aerul de opozitie cu care presedintele vorbeste despre dezastrul spre care se indreapta Roma
