Periplul meu european s-a încheiat cu o săptămână petrecută la Viena, pentru a asista la un eveniment artistic mult râvnit şi aşteptat de toţi iubitorii lui Wagner: o nouă producţie, de această dată, a tetralogiei wagneriene a Niebelungilor.

Trebuie, încă de la început, să menţionăm că Staatsoper din Viena rămâne şi se impune ca un teatru de prim rang din lume, având un repertoriu vast ce cuprinde aproape toate titlurile operistice universale. Politica managerială a directorului Ioan Holender a vizat atragerea unor cântăreţi iluştri ai momentului, dar şi lansarea altora tineri cu calităţi deosebite. Holender a ajutat şi sprijinit pe mulţi tineri cântăreţi români, dându-le posibilitatea să se afirme şi să se dezvolte pe scena de pe Ring. I-am văzut aici în "Madama Butterfly" pe basul Alexandru Moisiuc, care se prezintă într-o formă muzicală excelentă, din păcate, având în acest moment roluri modeste, sub posibilităţile sale vocale şi artistice, pe Aura Twarowska, în Suzuki, într-un frumos duet cu strălucitoarea soprană chineză Hui He, secondând-o cu profesionalism, pe Ileana Tonca cu o voce de coloratură bine timbrată, cu o culoare frumoasă, având calităţi muzicale deosebite (în Ringul wagnerian).

Noua producţie a tetralogiei wagneriene se prezintă în viziunea specială a unui om de teatru rafinat Sven Eric Bechtolf, beneficiind de bagheta încercată a unui reputat muzician al momentului, Franz Welser-Möst, viitorul director artistic al teatrului.

Am asistat cu emoţie şi sacralitate la cele patru opere ale ciclului, rămânând la final cu acel sentiment al unei mari împliniri artistice. Spectacolele acestei noi producţii se impun, după opinia noastră, printre cele mai bune ale timpului, după marile repere Otto Schenk şi Patrice Chereau. Sven Bechtolf a ştiut cu inteligenţă, rafinament artistic şi profesionalism să "recite