In fine, la scurt timp după incendiu, un maşinist ce participase la ultima repetiţie se sinucise, iar un altul işi sclinti laba piciorului şi acum umbla şontâc-şontâc pe coridor, trăgând o conservă legată cu o sfoară după el. Văzând că in trupă domneşte o stare de surescitare vecină cu isteria şi că lucrurile ii scapă de sub control, directorul făcu petiţii peste petiţii la organele abilitate, reuşind, in cele din urmă, să obţină aprobarea şi fondurile necesare pentru ca imobilul să intre in reparaţii capitale. Intr-adevăr, guvernul deblocase nişte fonduri, grăbind lucrările, apoi, tot acelaşi guvern, intrând in recesiune, retrase fondurile şi lucrările abia incepute se opriră-n loc. Inconjurat pe-afară cu schele, imobilul semăna cu un paralitic, bandajat din cap până-n picioare şi pus in cărucior... Pe dinăuntru, din pricina tencuielilor căzute şi a tapetului decojit, teatrul aducea cu un bolnav cuprins de lepră... Pereţii au inceput să crape peste tot... Betoanele ce fuseseră turnate pentru a consolida vechea temelie incepură să se scufunde şi ele in pământ. Imobilul se dezechilibră. Acoperişul lunecă intr-o parte. Scena pe care juca trupa se scoroji, crăpând in multe locuri, iar cabinele actorilor fură cuprinse de igrasie. Un miros stătut bântuia acum coridoarele. Interpreţii veneau din când in când in sala de spectacole şi plângeau, amintindu-şi de perioada lor de glorie. Teatrul se transformă intr-o ruină şi trupa decăzu... Iar sufleorul, din pricina stresului, căzu in patima beţiei. Cu toată strădania medicilor şi a cohortei de terapeuţi care l-au investigat la insistenţele doamnei Ignes, Almossino a rămas paralizat. Imobilizat in căruciorul său de invalid comandat din Italia, Almossino nu şi-a trădat vocaţia şi a rămas fidel operei care-l făcuse celebru şi in nopţile cu lună plină, gesticulând larg cu braţele scheletice, intona, cu un glas neaşteptat de p