Muntele Olimp, leagăn al zeilor, este o destinaţie de vacanţă aflată la îndemâna românilor cât de cât antrenaţi, care fac plajă pe coastele Greciei. M-am întrebat adeseori cum o fi acolo, în locul în care oamenilor din Antichitate li s-a părut că se decide soarta lumii. Sursa: Călin Hera
Ce-o fi aşa special? Am pus la cale aventura împreună cu patru oameni în toată firea.
Pe vremuri, săream cu dexteritate din ţanc în ţanc. Acum, sărim din maşină în birou. Înainte de plecare, fiul meu mi-a spus, un pic îngrijorat: „Tati, să nu iei de acolo nimic din ce-i al zeilor, că te leagă de o stâncă şi trimit un vultur să te muşte cu ciocul!”. M-am întors, deci, doar cu impresii şi fotografii.
De la nivelul mării până sus
Calea cea mai lesnicioasă pentru a ajunge în Munţii Olimpului e prin localitatea Litochoro, aflată la gura defileului Enipeas, dincolo de care începe muntele. Se ajunge aici de pe autostrada E75 care leagă Salonicul de Atena. Cam la 25 de kilometri la sud de Katerini (75 km de Salonic), se face un drum la dreapta, care te duce, în câteva minute, la Litochoro.
În ceea ce ne priveşte, am ajuns aici un pic după prânz. Plecasem din Bucureşti la 2.30 dimineaţa. Eram hămesiţi, aşa că am oprit să prânzim. La 14.30, lăsam maşina într-o parcare, în zona Prionia, la 1.000 de metri altitudine. Era sâmbătă şi erau multe maşini parcate acolo.
Urcuşul de la 1.000 de metri la 2.720 m (Refugiul SEO “Giosos Apostolidis”) e greu dacă eşti neantrenat. Ghidurile estimează că e nevoie de 6 ore. Ar trebui să spună 360 de minute. Fiindcă simţi fiecare minut, fiecare me tru urcat. Transpiri toate berile băute şi nebăute. Deci, urcuş tipic.
Pe drum, sunt câteva locuri în care e musai să faci popas ca să-ţi umpli ochii de privelişti, plămânii de aer pur şi imaginaţia…, imaginaţi-vă cum poate fi
