Am primit de curînd un e-mail care anunţa că, pînă pe 20 august, la Sala Dalles va fi deschisă "expoziţia Andy Warhol", prima precizare din comunicatul de presă fiind că aceasta este perioada în care "iubitorii de artă pot achiziţiona lucrări individuale sau colecţia completă, preţul acesteia fiind de 9900 euro". Mi s-a părut relevant-ironic pentru filozofia lui Warhol ca anunţul primei expoziţii bucureştene cu numele său să fie conceput în retorica pliantelor de hypermarket care contribuie constant la spam-ul din cutiile poştale. Atîta vreme cît mesajul nu miza din prima pe "Warhol", ci pe superoferta achiziţionării unei serii complete, trebuia să fie ceva în neregulă la mijloc.
Pînă la urmă, m-am lămurit că era vorba despre zece serigrafii realizate cu matriţele folosite în "studiourile" sau cooperativele de producţie Andy Warhol, lucrări care aparţin unui colecţionar român. Şi mai surprinzător a fost să văd că nu există, în sala unde sînt expuse, îngrămădit, în acelaşi spaţiu cu o amplă mostră de pictură românească de şcoală veche, nimic care să vorbească despre Andy Warhol. Documentarea de care au parte, de regulă, expoziţiile artiştilor deja canonizaţi merge dincolo de cele cîteva rînduri în care organizatorii români au expediat, ca şi cînd ar fi redactat compoziţia unui produs, revoluţia din spatele mecanismului Warhol.
Cu toate acestea, faptul că la 22 de ani după moartea responsabilului pentru pop-art, zece lucrări realizate cu şabloanele originale (dacă un astfel de criteriu mai poate fi relevant) sînt scoase pe tarabă ca suvenire costisitoare, pe o piaţă recent, dar voluptuos familiarizată cu febra consumerismului, este unul dintre cele mai bune exemple pentru analiza circuitului Warhol în "natură". După statisticile de pe Artfacts.net, un soi de "Cotele apelor Dunării" pentru valoarea de piaţă a artiştilor, diseminatorul obsesivelor imagin
