» La 20 de ani de la caderea comunismului, polonezii simt ca rolul lor este minimalizat, imaginea daramarii Zidului Berlinului acaparand tot interesul.
"Polonia a pierdut lupta pentru memorie", a declarat dezamagita senatoarea Dorota Arciszewska-Mieleczyk, pentru "Spiegel Online". Astazi in varsta de 41 de ani, ea isi aminteste cum, tanara fiind, in 1980, le ducea impreuna cu bunica ei sandvisuri grevistilor de la santierul naval "Lenin" din Gdansk, centrul sindicatului liber Solidarnosc (Solidaritatea), initiatorul si conducatorul transformarilor care au dus, noua ani mai tarziu, la caderea comunismului.
Simbolic, relateaza publicatia germana, la intrarea in sediul Solidaritatii sunt expuse fragmente din doua ziduri, unul de la Berlin, iar celalalt din zidul care inconjura santierul naval "Lenin", zid pe care tanarul Lech Walesa l-a escaladat in 1980 pentru a ajunge la colegii pe care i-a condus in timpul grevelor. O sageata vopsita in rosu si alb (culorile Poloniei, dar si ale Solidaritatii) este indreptata de la fragmentul de zid polonez la fragmentul din Zidul Berlinului, insotita de inscriptia "Drumul spre libertate". Mesajul este clar: fara Lech Walesa si camarazii sai, Zidul Berlinului nu ar fi fost daramat niciodata.
"Polonezii s-au revoltat constant impotriva comunismului. si in 1980, pentru prima data, i-am silit (pe comunisti – n.r.) sa se abtina de la a recurge la violenta", explica actualul lider al Solidaritatii, Janusz Sniadek, participant la evenimentele de atunci. Numarul protestatarilor iesiti in strada la chemarea sindicatului Solidaritatea a fost atat de mare, incat regimul comunist a fost nevoit pentru prima data sa se recunoasca infrant si sa accepte negocieri ce au dus la semnarea unui acord cu Solidaritatea, stabilind principiile care au culminat cu Convorbirile de la Masa Rotunda si acordul din 1989, in urma
