Să dea bîţîiala peste Virginia cînd aude că Florica bucătăreasa se ţinea cu un rus - soldat, plutonier, ce-o fi fost el. O văzuse Musica, în centru, la braţ cu muscalul. Blonziu, frumuşel, nimic de zis, dar nu se expuneau duduile de la stabiliment cu ruşii pe stradă şi se găsea bucătăreasa de la restaurantul gării! Ce era în capul ei? Virginica ce să zică, ea demult îl întrebase pe Fănică de ce-o mai rabdă, şi el, că bucătărese bune se găsesc greu! Florica îi luase la rînd pe ceferişti şi pe chelnerii din toate cîrciumile de-aici. Nici ea nu mai ştia cîte chiuretaje făcuse. Cînd au venit ruşii tocmai trecuse la frizerii turci ai lui Midat, ăla cu care mai juca table Fănică. Ea îi mai zicea de bine, că o femeie nu umblă din bărbat în bărbat, ca o căţea în călduri, să mă scuzi. Ce să te înţelegi cu ea? Zice ca tine şi dacă se uită unul mai lung la ea, se duce cu el în pat, cînd mai ajunge. Cu ceferiştii se întindea prin vagoane, ca să nu-ţi mai zic pe unde îşi găsea cu chelnerii, de închidea ochii Pomenea, ca să n-o ducă la post, pe unde dădea peste ea, proptită în ziduri pînă şi de şchiopul de Mangiurea, dacă şi ăla era bărbat! Cum era să recunoască Virginia că se obişnuise cu nebunelile Floricăi, chit că nu-i picau bine? Răbufnise şi ea, că o zgîndărise Musica în pretenţiile ei despre restaurant. Ce să-i spună că dacă era un singur rus tot era bine şi că nu din cauza uniformei se ducea cu el? Dar la gîndul că ar putea nădi Florica şi ruşii după ceferiştii care veneau după ea la bucătărie, o ia Virginia deoparte. Auzise, Florico, că te-ai logodit cu un rus din ăştia. Bucătăreasa nu zicea niciodată nu cînd o vedea pe Virginia încruntată. Nici ei nu i se părea de laudă că nu refuza pe nimeni, dar cu ăsta, Nicolai îl cheamă, coană Virginica, era altfel. îi cîntase numai ei cu o balalaică. Şi se înţelegeau în ungureşte. Şi ieri, să se ardă pe plită dacă minţea, o că