România datorează o grămadă de miliarde de euro Fondului Monetar Internaţional. Pentru un profan cum sunt eu, Fondul Monetar Internaţional reprezintă un fel de univers financiar inexplorabil cu de-amănuntul. Pe de altă parte, privită din avion, România reprezintă un teritoriu vast, una dintre cele mai mari ţări din Europa Centrală şi de Est, cu un relief variat, cu munţi înalţi, dar şi cu deschidere la Marea Neagră. Dacă obiectivul analizei se focusează mai puternic pe acest perimetru geografic, se constată că el este compus dintr-o mulţime de oameni, dintre care majoritatea sunt cetăţeni care locuiesc în mod legal pe teritoriul ţării. O şi mai mare focalizare îţi arată aceste particule ca fiind existenţe umane individuale, cum ar veni, destine particularizate, care gravitează în jurul unor repere aleatorii: pornind de la scara blocului sau curtea casei, trecând prin destinaţii turistice exotice şi sfârşind cu alte persoane cărora le atribuie diferite calităţi sau defecte, în funcţie de o mecanică a sentimentelor al căror principiu nu a fost încă descoperit. Dar şi aceste entităţi detectabile numai cu ajutorul unor instrumente de specialitate superperformante au datorii. Au datoria loialităţii faţă de ţara în care s-au născut sau care i-a adoptat, au datorii faţă de statalitate, plătibile în taxe şi impozite, au împrumuturi în bani de achitat.
Printr-o mişcare bruscă şi aproape insesizabilă a degetelor refocalizăm şi ne situăm din nou pe orbita galaxiei datoriilor. Un univers fascinant se descoperă privirii. Relaţii de interconexiune, forţe magnetice de neînţeles ţin aproape planetele datornicilor de cele ale creditorilor, lumini şi umbre hipnotizează atenţia, găuri negre provoacă imaginaţia îngrozitoare.
Un cadru ceva-ceva mai strâns. România datorează galaxiei financiare multe miliarde de euro. Am reţinut, din jargonul de specialitate, că a
