Schimburile pe piaţă, ca tranzacţii directe între negustori şi clienţi, au apărut în mod treptat, cu trei sau patru mii de ani în urmă. În acest tip nou de relaţie socială, clientul era liber să cumpere orice dorea, oricînd şi de la orice negustor, tîrguindu-se adeseori cu acesta pentru un preţ mai bun.

Graţie acestor elemente, piaţa liberă este parte a libertăţilor de bază înrădăcinate în viaţa de fiecare zi. A rămas dominantă pînă în prezent, în ciuda tuturor încercărilor de a născoci o alternativă (chiar şi totalitarismul a eşuat în această privinţă). Au trecut într-adevăr 20 de ani de cînd ţările foste comuniste din Estul Europei au revenit în rîndul lumii şi al pieţei libere " un pas pe care social-democraţii din restul lumii îl făcuseră încă din 1946.

Pentru cîteva mii de ani, această piaţă liberă a fost compusă din indivizi: meşteşugari, comercianţi şi consumatori. În urmă cu trei sute de ani a apărut capitalismul, pe baza aceleiaşi activităţi, dar la o scară mai mare. Motorul cu aburi şi electricitatea au permis unui număr mai mare de oameni să lucreze la un loc, iar corporaţiile au putut atrage mai mulţi mici întreprinzători care au devenit capitalişti. Acest sistem s-a dovedit a fi fantastic. Dacă în timpul Revoluţiei din Franţa standardul de viaţă putea fi cu greu socotit de două ori mai bun decît cel de pe vremea Imperiului Roman, astăzi el este de 150 de ori mai ridicat.

Dar capitalismul este de asemenea şi crud. La începuturile sale, oamenii erau obligaţi să lucreze cîte 17 ore din 24, fără nici o zi de odihnă. Era o formă de sclavie. Mulţumită democraţiei, luptelor sociale, sindicatelor muncitoreşti şi eforturilor politice ale social-democraţilor, sistemul a devenit ceva mai uman. Cu toate acestea, lăsat să funcţioneze singur, sistemul s-a dovedit instabil. Cam în fiecare deceniu a trecut printr-o criză. Cea mai puternică din sec