Criza noastră e o criză de leadership. Suferim de ea de vreo 20 de ani, de când ne manifestăm în libertate calităţile şi defectele. Aşa cum nu îmi plac lupii îmbrăcaţi în piele de oaie, tot aşa nu iubesc oile care se cred lupi. La fiecare behăială, ele pierd câteva fire de iarbă. Din păcate, ceea ce se vrea elită românească e plină de indivizi care încearcă să fie altceva decât sunt sau chiar sunt altceva decât par. Asta e una dintre marile noastre hibe, fie că este vorba de ziarişti, analişti economici, guvernanţi sau simpli politicieni. Trăiesc din false conflicte, scandaluri, mitocănii, tropăie ca să declanşeze cutremure. Nişte specialişti în datul cu părerea sunt foarte supăraţi pe un distins jurnalist care o fi scris şi măscări la viaţa lui, dar a făcut şi „Cântarea Americii“ după 11 septembrie. Fac din asta o dramă naţională, de parcă nu am avea şi altele pe cap.Prim-ministrul ne spune că din 226 de agenţii vor rămâne doar 107, vor fi restructuraţi aproape 10.000 de oameni şi se vor economisi 50 de milioane de euro pe an, cam atât cât se împrumută Guvernul într-o zi. Un ziarist plângea aseară la televizor de mila funcţionarilor care ar trebui daţi afară. „Ce ne facem cu ei?!“ Stimabile, nu de 10.000 e vorba, ci de 600.000 din cei 750.000 care sug inutil ţâţa bugetului. Socotindu-i doar pe cei care se ocupă de administrare, avem trei funcţionari publici la fiecare patru oameni ocupaţi să producă. În Germania, raportul este de 1/6, şi tot este enorm. Dacă ar fi daţi afară, şi chiar dacă le-am plăti în continuare salariul pe un an, noi, contribuabilii, am fi în câştig, iar ei, după voinţă şi putinţă, indiferent de vârstă, s-ar putea apuca de ceva util.
O zi întreagă, în încercarea de a descifra sensuri ascunse, am văzut ieri comentat raportul BNR prezentat de Mugur Isărescu, ca de obicei sobru, reţinut şi puţin abstract. De fapt, dincolo de stilul c
