În finalul interviului de miercuri seara de la TVR, preşedintele Traian Băsescu, deşi cunoscut pentru că-i preferă filosofilor pe tinichigii, ne-a surprins cu câteva consideraţii aproape filosofice, în tot cazul analitice, cu privire la impasul la care a ajuns România: întrebat de ce întârzie să-şi anunţe candidatura, domnul Băsescu a răspuns că nu se declară învins de structurile oculte, ca Emil Constantinescu în 2000, dar se întreabă care ar fi rostul unei candidaturi la preşedinţia unei ţări care se prăbuşeşte.

Când şeful statului recunoaşte blocajul din instituţiile statului şi din administraţie înseamnă că lucrurile stau cu adevărat prost. În mandatul care stă să se încheie, Traian Băsescu a încercat să lanseze câteva proiecte de reformă - constituţională, în justiţie, în educaţie, în sănătate -, înfiinţând comisii care au reunit experţi respectabili în fiecare domeniu. Nici un proiect însă nu a demarat, iar textele rapoartelor oferă doar lecturi interesante pe site-ul preşedinţiei. Voinţa politică a celor care ar fi trebuit să le transforme în politici publice coerente şi apoi să le pună în aplicare a lipsit cu desăvârşire. Traian Băsescu pare să fi pornit la luptă fără armată, iar dacă şi-a imaginat că dispune de un regiment cu ajutorul căruia să-i mobilizeze pe ceilalţi, acum a constatat că nu-l are. Cu alte cuvinte, a constatat că PDL, departe de a fi un vârf de lance al reformei, se complace în postura de partener captiv al PSD, care este adversarul înverşunat al oricărei schimbări în actuala încrengătură de interese şi privilegii.

Desigur, ne putem întreba când o fi constatat preşedintele că partidul său nu mai răspunde la comenzi şi nu este o contrapondere la conservatorismul recalcitrant al cetei lui Mircea Geoană? Poate o vom afla când şi dacă domnul Băsescu îşi va scrie memoriile. Nu demult, profesorul Mircea Miclea declara la u