- Extern - nr. 350 / 7 August, 2009 Basarabia este ca o corabie mica, subreda, in mijlocul oceanului furtunos, fara carma, fara balast, fara pilot, cu pasagerii turmentati, iar capitanul cu capul patrat nu face nimic pentru ea. Corabie care se mai tine pe apa pana la ciocnirea de ceva dur sau care se va destrama ea singura, batuta de valurile din ce in ce mai mari. Scartaind din toate incheieturile, ca un putregai, are sa se duca la fund, inghitita de haos. Totusi, de cei de pe corabie, de iscusinta mintii lor depinde infruntarea valurilor. Echipajul ce poarta raspundere pentru toata corabia are insa grija numai de salvarea pielii lui. De restul nu-l intereseaza, chiar de se bate cu pumnii in piept ca-si da viata pentru salvarea celor de pe nava. Curata neghiobie. Sobolanii au un simt extraordinar si, cand o corabie se porneste in cursa, si e predestinata sa nu se mai intoarca inapoi niciodata, ei o parasesc. Vazand aceasta, marinarii de acuma isi dau seama ca atata e cu ei si incep sa se roage lui Dumnezeu. Mai ales cursa militara nu poate fi amanata, asa ca fuga guzganilor este primul semnal de alarma care le atata sentimentele de frica si presimtirea mortii. Stiind ca nu au incotro, marinarii incep sa se pocaiasca si merg in infruntarea furtunilor cu tot sufletul si cu toata agerimea mintii, pentru indeplinirea misiunii militare speciale. Uneori ii ajuta Dumnezeu si ajung teferi, supravietuind chiar si pe ramasitele de catarge ale corbiei, ajungand la mal sau fiind recuperati de alte nave. Orice corabie este dotata cu multe barci de salvare, pentru toti cei care se afla la bordul ei. In timpul naufragiului, toti se ghideaza de legile sfinte universale marinaresti. Echipajul salveaza pe toti, apoi se salveaza ei, de la micile ranguri, la cele mai mari. Astfel, capitanul paraseste ultimul corabia, dar in cele mai multe cazuri se duce cu ea in adanc. A fi capitan d