Lui Marcel Constantin îi este dor de partidele de vânătoare în care alerga după doi iepuri şi prindea mielul. Ehei, ce vremuri, bre, când era el şef la Garda Financiară şi avea toată Brăila la picioare. Acum Constantin a ajuns, vorba celor de la 3SE, să trăiască din amintiri care, logic, îl răscolesc până în măduva oaselor.

Este normal ca Marcel Constantin să vrea să redevină şef la Gardă. Mai ales acum când Prefectul Loredana cere mai multă clemenţă din partea comisarilor, ceea ce înseamnă şi mai multă şpagă în buzunarele comisarilor. Dar nu doar pentru asta vrea anonimul Marcel să fie din nou "Constantin de la Gardă".

Pur şi simplu Constantin nu îşi găseşte locul în lumea în care a fost ejectat să trăiască odată cu destituirea lui din fruntea Gărzii Financiare. Constantin este ca puşcăriaşii ăia care habar nu au încotro să o apuce după ce timp de 20 de ani au stat după gratii. E drept, Constantin nu a stat 20 de ani, ci doar 18, şi nu s-a aflat după gratii, ci în Rai, mai precis în Raiul pe Pământ. Dar chiar şi-aşa, e de înţeles ciuda care l-a cuprins pe Constantin, din moment ce a fost în stare să se adreseze justiţiei oarbe ca să-i redea postul de tartor la Gardă.

Îi spun încă de pe acum lu' nea Constantin că justiţia o să-l dea elegant la gară, pentru simplul motiv că acum trebuie să mănânce altcineva de pe urma instituţiei pe nume Garda Financiară.

Felul în care se tânguie şi boceşte Constantin pentru a i se da jucăria înapoi îmi aminteşte de alt dinozaur, Ilie Decă, care nu poate accepta faptul că i s-a tras Direcţia de Finanţe de sub picioare. Auzi la Constantin, cică demiterea l-a afectat "iremediabil în plan social, profesional şi moral".

Dar ştie oare nenea Constantin pe câţi brăileani i-a afectat timp de 18 ani faptul că el a fost şef la Gardă? N-aş zice, judecând după inteligenţa pe care o emană în jurul său. Personal, l-aş