- Comentariu - nr. 351 / 8 August, 2009 In Romania, nu o data, s-a ridicat problema diminuarii semnificative a numarului de parlamentari, dar si a necesitatii existentei _ din motive financiare, de eficienta si rapiditate in adoptarea legilor _ a unui Parlament unicameral. La dimensiunea si populatia Romaniei, sunt mult prea multi cei care, fara a face nimic, toaca banii tarii si mai mult incurca lucrurile decat sa le simplifice in Parlament. De ce, daca in SUA _ cu peste 300 de milioane de locuitori sunt doar 535 de parlamentari, in Romania _ la 22 milioane de locuitori, sa avem 463 de "alesi"?! Mai ales ca, nu o data, ne-a fost dat sa vedem ca cei 463 de parlamentari romani _ cati avem acum _ nu se intrunesc niciodata cand trebuie si ca, din lipsa de cvorum, nu se adopta, la timp, legi importante pentru tara. Nici la Senat, nici in Camera Deputatilor. Sa reamintim, daca mai este cazul, ca printre cei care au reclamat necesitatea revizuirii Constitutiei pentru instituirea unui Parlament unicameral s-a numarat chiar presedintele PD-L, Emil Boc. Nimeni altul decat actualul prim-ministru al Romaniei. Presedintele pedelist aprecia, la timpul respectiv, ca nu se justifica existenta a doua Camere desemnate in acelasi mod si care au atributii similare. Au fost situatii _ spunea Boc _ in care ordonantele de urgenta au fost adoptate in Parlament in aproape un an de zile, cand aceste ordonante au produs deja efectele juridice. Si ce ne mai poate preciza Boc atunci? Ca parlamentele bicamerale isi au rostul in statele federale, precum SUA sau Germania, unde o camera se ocupa de problemele natiunii, iar alta de interesul fiecarui stat, respectiv land. Si tot Boc ne atragea atentia ca va propune reducerea numarului de parlamentari de la 463 la maximum 300, asa incat sa existe o concordanta intre numarul de alesi si cel al populatiei Romaniei. Lucru absolut normal, daca luam in