Ma joc cu imaginatia si-mi inchipui pe unul dintre amicii mei ca fiind o sfera. O sfera pur si simplu, ca sa vad daca mai pot fi circotas in a cauta pete in soare. Dupa citeva zile de arsita ecuatoriala, Dumnezeu s-a induiosat si a trimis spre "pacatosii romani" o zi de racoare, pentru a vedea diferenta dintre iad si rai. Cum ziua aleasa de Cel de Sus era o duminica, mi-am instalat balansoarul in umbrar, am desfacut o bere, am inchis ochii si m-am scufundat in meditatii adinci. Dar adinci de tot, nu gluma. Viata mi se perinda ca intr-un film si eu analizam rostul si, mai ales, esenta interesantului periplu al unei fiinte omenesti pe pamint. Ma minunam de complicata structura creata de Dumnezeu si nu acceptam ideea ca pe undeva s-au strecurat si grave erori conceptuale. Atotputernicul nu poate crea decit structuri perfecte din toate punctele de vedere. Dar, daca este asa, atunci omul trebuia sa fie o sfera, corp ideal, prin multiplele sale simetrii. Totusi, ce ma determina sa cred ca sfera este ideala? Poate ca nu toate simetriile primeaza, poate si structura materiei sa aiba un cuvint de spus atunci cind patrundem si in materialul ce formeaza sfera. Dar Universul este dominat de forma sferica, atit la nivel macro, cit si la detalii in micro. Ma joc cu imaginatia si-mi inchipui pe unul dintre amicii mei ca fiind o sfera. O sfera pur si simplu, ca sa vad daca mai pot fi circotas in a cauta pete in soare. Zimbesc, mai beau o gura de bere, nu deschid ochii si ma autotachinez: - Ei, ce mai zici, circotasule? Evitam sa intru in polemica asa, cu mine insumi, dar provocarea ma intereseaza si insist: - Ei, ce cusur ii mai gasesti? - Spui ca este o sfera? - Da. - Pai, atunci, sa zicem ca este un balon de sapun. - Si? Nu-i perfect? - Nu. - Adica? - Are mai multe defecte. Primul este ca n-are continut, deci este doar o suprafata sferica. - Si altceva? - N-are buzunare. Unde mai