Vacanta de vara inseamna, inainte de toate, un loc de care ne legam toate visele. Pe malul marii, in varf de munte sau in gradina bunicilor, pentru unii el inseamna distractie, pentru altii odihna si reverie sau descoperire de orizonturi noi. In orice caz, un loc in care sa ne regasim si sa ne refacem puterile. Exista o asemenea destinatie in vacanta dvs. de vara? Si ce asteptati de la ea?
Matei Florian
Un catun la poalele Pietrei Craiului
A debutat cu poezie in revista "Cuvintul", in 1997. De 11 ani este titular de rubrica la revista "Dilema". In 2006, a publicat primul sau roman, "Baiuteii", iar acum lucreaza la cel de-al doilea
Numele locului e Ciocanu, iar pe oameni, cand nu se numesc Cioaca, ii cheama Stinghie, Poponeci sau Uretu. De ce as veni aici, in catunul asta de la poalele Pietrei Craiului, cand, la un singur semafor din Bucuresti, as vedea mai multa lume decat mi-ar fi dat sa intalnesc pe dealurile astea, intr-o luna intreaga? De ce as sta aici sa astept apa, iar cand nu vine, sa pornesc cu galetile la fantana in cautarea ei, cand robinetele din marile orase susura atat de cristalin, pline de bucurie, intelepciune si bunavointa? Chiar asa: de ce as ramane aici, cand seara se lasa un frig atat de patrunzator, incat nu-ti ramane decat sa te proptesti cu ochii in stele, nauc si mut si infofolit, iar frigul asta face ca lucrurile sa se apropie si sa se indeparteze dupa bunul lui plac, de parca si casele si padurea si dealurile ar fi smintite sau vrajite? Nici eu nu stiu ce sa mai cred. Ce sa mai cred despre frasinul asta pe care l-am asteptat sa inverzeasca o primavara intreaga si in care se ascund acum gaite, cotofene, ulii? Ati auzit vreodata pe marile bulevarde tipatul ascutit si sfasietor al uliilor? Nu sunteti de parere ca asa ceva ar fi inadmisibil, ca ar trebui luate, pe loc, masuri, ca viata cetateneasca ar fi
