Ferească Dumnezeu să fii bolnav! Şi totuşi, când se întâmplă nenorocirea - indiferent că e vorba de o răceală banală sau de un junghi inexplicabil în umăr, genunchi, ficat, ochiul drept sau fix în creştetul capului - ajungi să-ţi blestemi zilele, îndopându-te cu chinolone, corticosteroizi, anticoagulante, antidepresive etc... Lista e generoasă, ca, de altfel, şi bunăvoinţa medicului pe care îl cauţi cu lumânarea, atribuindu-i epitetul de „salvator“, trimis parcă de Sus. Şi totuşi, suferinţa pentru care înghiţi hapuri se întâmplă, deseori, să se accentueze sau să se propage spre alte organe. Abia atunci începi să-i dai crezare bunicului sau străbunicului că „nimic nu e mai sfânt ca toate cele lăsate de Dumnezeu pe pământ“. Noi însă ne încăpăţânăm să credem că vremea „leacurilor băbeşti“ a apus. De ce nu mai vindecă medicamentele sau de ce încep s-o ia razna prin corpul tău e complicat de lămurit. Şi totuşi, să ne amintim cuvintele unui laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, din anul 1993, Richard J. Roberts: „Medicamentul care vindecă definitiv nu este rentabil“. Cercetătorul explica, într-un interviu, că producţia farmaceutică este mai degrabă interesată nu să-i vindece pe cei bolnavi, ci să le ia mai mulţi bani. Aşa se justifică de ce, dintr-odată, „cercetarea respectivă este deviată către descoperirea de medicamente care nu vor vindeca întru totul, ci doar vor croniciza boala“. Dramul de însănătoşire temporară dispare însă după întrerupe-rea tratamentului.
Norul negru care pluteşte, de ceva vreme, deasupra industriei farmaceutice mondiale, poate să aducă, în mod paradoxal, mai multă lumină în ceea ce priveşte „adevărul“ din spatele acestei afaceri colosale. Goana după profit ar fi, se pare, în opinia aceluiaşi Richard J. Roberts, dezastrul care s-a abătut asupra sănătăţii oamenilor.
Se ştie, în acest moment, că multe corporaţii din domeniul farmaceut
