În contextul deteriorării continue a relaţiilor dintre România şi URSS, după instalarea lui Mihail Gorbaciov în funcţia de secretar general al Partidului Comunist al URSS (11 martie 1985), Nicolae Ceauşescu a utilizat argumente pseudo-istorice pentru a-şi justifica propriile acţiuni politice din anii '80. În cel puţin două discursuri ale sale se poate observa o modificare în sens negativ a tonului atât faţă de sovietici, cât şi faţă de cei care îndrăzneau să amintească despre succesele înregistrate de clasa politică românească în perioada 1859-1948.
În acţiunea sa propagandistică, Nicolae Ceauşescu nu s-a sfiit să-l critice pe Gheorghe Gheorghiu-Dej. De exemplu, protectorul său din anii tinereţii declarase la 8 mai 1951, cu prilejul sărbătoririi a 30 de ani de la întemeierea Partidului Comunist din România:
"Însuşirea metodelor socialiste de gospodărire a întreprinderilor, de organizare a procesului de producţie este mult uşurată la noi în ţară de experienţa întreprinderilor aparţinând societăţilor mixte româno-sovietice - Sovromurile. Sovromurile sunt o vie oglindire a relaţiilor de colaborare economică între ţările frontului unic socialist. Ele sunt o oglindire a atitudinii internaţionaliste a statului sovietic, care acordă un permanent ajutor ţărilor de democraţie populară în opera de construire a socialismului.
Întreprinderile «Sovrom» în ţara noastră sunt nu numai un post înaintat în dezvoltarea economiei noastre pe calea socialismului, ci şi o şcoală de gospodărire socialistă, de răspândire a experienţei socialiste în cele mai importante domenii ale economiei.
Bilanţul realizărilor de până acum şi minunatele perspective deschise ţării noastre în plină dezvoltare de planul cincinal ne dau dreptul să spunem cu toată convingerea că vom învinge toate greutăţile şi că vom duce sarcinile de
