După ce-a terminat liceul, a dat imediat la facultate, la Timişoara - profil politehnic, dar n-a intrat. Concurenţa mare pe-un loc, 12 inşi, plus poate şi ceva neşansă, l-au făcut pe Ladislau Buda (Laci) din Oradea să pornească într-o activitate de cercetare-documentare a facultăţilor care mai aveau locuri rămase neocupate şi aveau şi sesiune de toamnă.
Dacă fetele îşi mai puteau permite să rateze prima admitere şi să încerce anul următor, la băieţi era mai complicat. Îi aştepta la cotitură armata cea lungă şi grea "în termen". Adică un an şi şase luni de munci agricole, de săpat la canal şi tot felul de asemenea activităţi - cu totul alt regim faţă de cei care-şi făceau stagiul la termen redus. Înainte de înscrierea la IPG Ploieşti ("Petrol şi Gaze"), unde rămăseseră cele mai multe locuri (avea renumele că se intră uşor, dar se termină foarte greu, de ai fi zis că vorba aceea, "primii şapte ani sunt grei, pân-ajungi în anul trei", a pornit din IPG), Laci a primit ordinul de recrutare. La unitatea de infanterie din Mihail Kogălniceanu, Constanţa.
"Am dat examenul de admitere la facultate pe la jumătatea lui septembrie, iar după câteva zile trebuia să mă prezint la unitatea din Kogălniceanu. Am întrebat la Garnizoana Oradea, dacă mai pot sta câteva zile, să aştept rezultatul şi să mă prezint la Kogălniceanu cu o întârziere de maxim 3-4 zile. Iar răspunsul foarte amabil a fost: «Da, puteţi să mai întârziaţi, doar că vă vom considera dezertor». Era mai mult decât suficient să mă duc la timp la Kogălniceanu.
M-am tuns scurt şi-am plecat. Desigur, primul lucru a fost să mă tundă chel. Să se vadă cine este nou, «biban». Am stat două zile la cules cartofi şi o zi la strânsul fânului. Chiar când mă spălam pe chelie după praful de la fân (sâmbătă, a treia zi) vine un ofiţer şi mă anunţă că am intrat la facultate, drept urmare o să plec a
