Faţa Bucureştiului s-a schimbat major după cutremurul din 1977. Câteva dintre cele mai frumoase imobile construite în perioada interbelică s-au prefăcut atunci în grămezi de moloz, iar alte, refăcute, şi-au pierdut farmecul. Sursa: Agerpres „Au căzut 32 de clădiri, trei nou-construite după război şi 29 vechi, în majoritate clădiri din beton armat înalte, cu peste 5-6 etaje”, spune Dan Lungu, directorul general al Institutului Naţional al Monumentelor Istorice.

În faţa devastatorului seism, Scala, Dunărea sau Continental, toate imobile construite în intervalul 1928-1945, nu au avut nicio şansă. “Când au fost construite aceste clădiri, sursa seismică din Vrancea era adormită din 1839. În plus, cunoştinţele de proiectare antiseismică nu existau în anii ’30 şi ’40, nicăieri în lume. Cunoştinţele de protecţie seismică apar după anii ’50-’60. Kilometrul zero al acestei ştiinţe este conferinţa mondială de cutremure, prima din lume, din 1956, din SUA”, explică Lungu.

Primul cod de proiectare seismică avansată pentru beton armat a apărut în 1963, în SUA. „Şansa României este că a importat regulile din codul american, după 1977. La acea dată, ruşii nu aveau curaj nici să scrie bibliografia americană la sfârşitul studiilor”, explică Lungu.

„Blocurile care au căzut în 1977 sunt ca nişte bolnavi de inimă care au fost puşi să alerge 5.000 de metri. Mor toţi”, Dan Lungu Seismul din 1940, în urmă căruia s-a prăbuşit blocul Carlton, cea mai înaltă clădire din beton armat din Capitală (avea 47 de metri), ar fi trebuit să tragă un semnal de alarmă pentru autorităţi, însă acest lucru nu s-a întâmplat: „Lecţia cutremurului din 1940 n-a fost înţeleasă nici de politicieni, nici de ingineri, astfel încât cutremurul din 1977 ne-a luat prin surprindere pe toţi. A fost cutremurul cu cele mai multe victime, într-un oraş, din Europa, după seismul de la încep