Pentru pasionaţii de carte care nu-şi permit să-şi cumpere volumele preferate, librăriile cu spaţii pentru lectură sunt o alternativă tot mai folosită. Mult-trâmbiţata criză economică nu poate atinge şi pasiunea pentru lectură. Sursa: Codrin PrisecaruSursa: Codrin Prisecaru

1 /.

Chiar dacă pentru români achiziţionarea unei cărţi se află în coada listei de cumpărături, în întâmpinarea cititorilor vin librăriile cu spaţii pentru lectură. Ideea nu e nouă, primele astfel de librării fiind deschise în România în 2000, dar adevăratul succes al lecturii gratuite se vede mai bine acum, când consumatorul de carte alocă mai puţin bani acestui „viciu”.

Ritualul e simplu. L-am testat: o survolare scurtă până la rafturile cu beletristică, alegerea a cel mult trei cărţi de răsfoit, poate chiar de citit din scoarţă în scoarţă. „Testamentul” lui Tolstoi, „Arta romanului” lui Kundera şi „Combustibilii” lui Amelie Nothomb m-au făcut să revin, weekend de weekend, timp de trei săptămâni, la Diverta, unul dintre lanţurile „librărie-bibliotecă”.

Răsfoiesc de două ori, apoi cumpără

Dezvoltasem şi o strategie: pândeam canapelele roşii, în timp ce sprijineam un raft din apropiere, răsfoind plictisită un volum. Cum se ridica vreo persoană, „năvăleam” elegant, nici cu avânt de vultur, dar nici cu mişcări adormite, ca să nu risc să mi se fure locul ales.

Tot acolo am învăţat să le pizmuiesc pe fetele care ţineau locurile ocupate pentru a răsfoi lasciv reviste lucioase şi pe cei care nu pun volumele înapoi de unde le-au luat. L-am cunosc şi pe Virgil, librarul. O dată pe săptămână, împărţeam acelaşi spaţiu şi aceeaşi pasiune. Ca mine, zeci de persoane, bucureşteni, dar nu numai, şi-au făcut un obicei din a citi cărţi întregi sau doar câteva capitole, cât să le vină pofta, în librăriile-biblioteci Cărtureşti sau Diverta.