Andrei Novac este un împătimit al poeziei şi literaturii încă de când era mic. Avea 15 ani când a scris prima sa poezie, iar de atunci a continuat să scrie. Setea de lectură şi de cunoaştere au făcut din acesta un veritabil profesionist al condeiului, ajungând să publice în 10 ani, cinci cărţi de poezie şi numeroase materiale literare în diverse reviste de specialitate.

Tânărul a studiat istoria la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara şi a terminat un master în domeniul relaţiilor internaţionale şi integrare euro-atlantică, la Universitatea Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Istorie. Atras mai mult de arta scrisului, Andrei a continut să studieze în acest domeniu, iar acum este doctorand în literatură. În acelaşi timp el lucrează şi în cadrul Administraţiei Parcului Naţional Defileul Jiului, unde este responsabil cu comunicarea şi relaţiile cu mass media. Nu este însă locul de muncă pe care şi l-ar fi dorit cu adevărat, visând mai degrabă să-şi pună în valoare cunoştinţele într-o instituţie de cultură. Nici măcar cariera în învăţământ nu l-a tentat până acum, spune el, întrucât salariile celor care muncesc la catedră nu sunt motivante, iar sistemul de învăţământ românesc presupune uneori compromisuri pe care nu le poate accepta. La de 25 de ani el a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, instituţie de prestigiu cu care puţini autori se pot mândri la vârsta sa. A publicat în revistele Convorbiri literare, Caietele Columna, Scrisul românesc, Luceafărul, Paradigma XXI, Ramuri, Rostirea Românească şi Floare de latinitate. De asemenea, a scos cinci cărţi de poezie, ultima dintre acestea fiind Locul în care întorc tramvaiele lansată recent la Târgu Jiu.

„Mă regăsesc în poezie şi în tot ceea ce fac“

Andrei Novac scrie pentru ca aşa simte. A trecut demult de perioada când făcea ace