Un italian a descoperit o nouă metodă de a aduce zâmbetul pe buzele celor aflaţi în suferinţă şi care şi-au pierdut bucuria de a trăi: câteva clipe petrecute în compania delfinilor.

Cât costă oare zâmbetul unui copil cu handicap? Sau cel al unei doamne deprimate din cauza singurătăţii? Preţul e acelaşi: două canistre de benzină. Pentru Raffaele Aiello, de 42 de ani, căpitan de cursă lungă, specializat în meteorologie şi oceanografie, nu există nici o diferenţă atunci când vine vorba de a trata durerile sufleteşti. De ani buni, el foloseşte golful din Salerno ca pe o rezervaţie de fericire pentru oricine are nevoie. Pentru el nu cere nimic. Este suficient să alimenteze cu combustibil ciudata maşinărie pe care o deţine, iar aventura, care poate reda unui copil fără picioare bucuria de a a trăi, poate începe. Departe de vapoare şi de agitata lume de pe ţărm, Raffaele îşi conduce „clienţii“ să mângâie delfinii, să salute broaştele ţestoase, să urmărească meduzele sau, pur şi simplu, să „asculte“ liniştea. Totul a început în urmă cu şase ani, în noiembrie. Raffaele urmărea de câteva zile un pui de delfin, încercând să îl deosebească din mulţimea de delfini prezenţi în acea zonă. Puiul respectiv era mereu lipit de mama sa, nesigur ca orice „copil“, însă şi curios în acelaşi timp. Italianul continua să îl caute, aflat la bordul unei ambarcaţiuni ciudate, un fel de barcă zburătoare, cu aripi de deltaplan. Raffaele era la comandă, iar alături de el stătea un fotograf. Trebuia să realizeze un reportaj fotografic în golful Salerno. Când fotograful a observat puiul de delfin, nu a mai avut nici un dubiu: „Hai să ne oprim“, a spus el. Italianul a oprit motorul şi a început să „planeze“ ca un pescăruş pe curenţii de aer, după care s-a oprit uşor pe apă, pentru a nu speria delfinii albi, din specia stenella, cei mai jucăuşi dintre cetacee. Aceştia au rămas indiferenţi f