Nu ştiu de ce, dar tot timpul am avut impresia că Ilie Decă este un mare trântor. Un puturos, care nu ştie decât să stea cu mâna întinsă, poate-poate pică o măslină de un control, ceva. Iată că dl. Decă, care a fost dat afară în mod umilitor de la şefia Direcţiei de Finanţe, vine să mă contrazică, ba chiar o face cu argumente solide. Astfel că, în lumina noilor dovezi apărute (o să vedeţi ce şi cum) mă văd nevoit să afirmă că Ilie Decă este un băiat muncitor, conştiincios şi la fel de determinat ca un taliban. Rămas cam fără serviciu, Decă a pus mâna pe sapă, nu neapărat pentru a-şi câştiga existenţa (căci are destule conturi din care să trăiască), ci pentru a-şi menţine viu şi nealterat instinctul de ţăran propăşit la oraş. Cu sapa în mână, Decă s-a apucat să sape la temelia directorului Administraţiei Finanţelor Publice (AFP), Vasile Grosu, nu neapărat pentru a-i lua funcţia, ci ca să-şi facă damblaua de om care nu lasă pe altul să trăiască.

Decă a trimis o scrisoare anonimă, pe deasupra şi nesemnată, pe adresa redacţiei Obiectiv, în care s-a apucat să expliciteze cât de mafiot este Vasile Grosu. Că a făcut, că a dres, că aşa şi pe dincolo, concluzia fiind una singură: locul lui Grosu este la puşcărie, mama lui de corupt. Într-o lume în care toată lumea sapă pe toată lumea, de zici că trăim pe un imens şantier, gestul lui Decă nu poate fi condamnat mai mult decât este cazul. În schimb, demn de toată jena mi s-a părut personajul pe care a ales să-l joace Decă în momentul în care a semnat anonima, ca să zic aşa. Astfel, Decă s-a dat drept "o pensionară" care a lucrat în sistem, adică la Administraţia Finanţelor Publice, încercând să dea greutate şi o oarecare brumă de veridicitate acuzaţiilor pe care le-a făcut.

Acum, la final, o singură chestie am să zic: Ilie Decă a dovedit încă o dată că este femeie, că acţionează ca o ... spuneţi-i cum vreţi